Totalul afișărilor de pagină

marți, 15 martie 2011

EFORTUL TE SCHIMBĂ, ÎNFRÂNGEREA SAU VICTORIA SUNT SECUNDARE


Un samurai fără război este ca o pasăre fără văzduh. Trecute erau aventura zilelor glorioase de pe cîmpul de luptă şi recompensele mercenarilor; violentele talente nu mai erau necesare. Ieyasu şi urmaşii lui au instalat un guvern central autocratic foarte puternic, pe care nici un nobil n-ar fi îndrăznit să-l conteste. În timpul celor 250 de ani extraordinari de domnie care au urmat, mulţi samurai au devenit aristocraţi inactivi, finanţaţi de stat, avînd putere fără glorie. Regimul Tokugawa a întărit această îndelungată pace prin inginerie socială. Guvernul, stabilit acum în Edo, a descurajat ambiţiile, împărţind populaţia în patru clase ereditare - samurai, ţărani, meşteşugari şi negustori - şi i-a încremenit aşa. Legile dictau comportamentul fiecărei clase, reglementînd unde puteau trăi, ce aveau voie să îmbrace, cum puteau să cîştige bani şi ce arme puteau să aibă, dacă puteau avea. Numărînd în jur de două milioane, cam 6% din populaţie, clasa samurailor ocupa cel mai înalt rang.
Pentru că apărau guvernul shogunului, în rarele momente de restrişte, samuraiul primea o pensie anuală în orez, măsurată în unităţi numite koku şi plătită din taxele oneroase, de pînă la 60% din recolta unui ţăran. În trecut, mulţi samurai lucraseră pămîntul, îmbrăcînd armura şi luînd sabia numai cînd erau nevoiţi. Acum, majoritatea trăiau în castele din oraşe, fără să se aştepte nimic altceva de la ei, decît să-şi păstreze săbiile ascuţite şi să ducă vieţi ireproşabile - să stea departe de distracţiile, considerate decadente, ale claselor de jos, ca piesele kabuki, dansurile gheişelor şi orice altceva patronat de negustori.
Dar în timp ce lamele samuraiului vor fi rămas ascuţite, abilităţile lor de luptă au început să se atrofieze. Alarmaţi la gîndul unui samurai moleşit, anumiţi profesori au creat coduri de comportament care să-i inspire pe purtătorii inactivi de sabie să-şi menţină forţa fizică şi mentală. Aceste prime manuale pentru samurai dădeau instrucţiuni în legătură cu mînuirea sabiei, cu îmbrăcămintea, cum să vorbească cu superiorii şi inferiorii şi cum să se menţină în formă.
Bushido, codul războinicului, a dus la răspîndirea predării artelor marţiale în Japonia epocii Edo, o tradiţie care a penetrat societatea japoneză pînă în zilele noastre. Milioane de elevi japonezi încă mai practică tehnicile războinice clasice ale luptei cu sabia (kendo), tragerea cu arcul (kyudo) şi lupta corp la corp, fără arme (jiu-jitsu), ca parte a educaţiei lor fizice. Şi adulţii urmează calea războinicului. La Nippon Budokan, un centru de arte marţiale lîngă Palatul Imperial din Tokio, i-am privit pe discipolii de kendo atacîndu-se cu ferocitate cu săbii de bambus. "Men!", strigă atacatorul cînd o lovitură îi ameninţă faţa adversarului. "Tsuki!", înseamnă o lovitură reuşită la gît.
Respirînd greu după ce a exersat cu o sabie adevărată, Terukuni Uki, sensei, sau maestrul, s-a aşezat pentru a-şi scoate masca şi armura. Cînd l-am întrebat despre semnificaţia modernă a kendo, Uki a răspuns ca un partizan Bushido de acum trei secole, plîngîndu-se cum îşi pierde tineretul japonez tăria şi tradiţiile. "Aici îi învăţăm spiritul victoriei, dar nu e atît de importantă depăşirea adversarului, cît a propriului sine - a spus Uki. În zilele noastre, se pare că fiecare caută pe cineva pe care să dea vina, în loc să se concentreze pe sine. Ni se spune că dacă nu absolvi cea mai bună universitate şi nu faci în vreun fel parte din elită, eşti un ratat. Mesajul nostru e că dacă te străduieşti din greu, la kendo sau orice altceva, te vei bucura de viaţă."

luni, 14 martie 2011

ZONA PENTRU COPII 2011 - EFORIE NORD

CLUBUL SPORTIV CONPET-PETROLUL PLOIESTI
SECTIA KARATE TRADITIONAL


CAMPIONATUL NAȚIONAL DE KARATE TRADIȚIONAL
ZONA ȚARA ROMÂNEASCĂ, 11-13.03.2011, EFORIE NORD
REZERVAT COPIILOR




În perioada 11-13 martie 2011 a avut loc la Eforie Nord Etapa de Zonă a Campionatului Național, revervată copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani , băieți și fete, împărțiți pe 4 categorii de vârstă.
Organizarea a reprezentat efortul clubului Karate Traditional Eforie condus de d-l Nae Dumitrescu , 5 DAN , susținut de primăria orașului Eforie , totul sub egida Federației Române de Karate Tradițional.
Au fost prezenți în jur de 150 de sportivi reprezentând 15 cluburi de profil din zona de sud a țării.
Întrecerea a început sâmbătă dimineață la ora 10.30 , simultan pe 5 tatami ( suprafețe de concurs) la probele individuale kata și kumite.
Sportivii conpet-petroliști au avut o comportare excelentă , remarcându-se la toate probele la care au intrat pe tatami. Chiar dacă cu un efectiv la jumătate față de anul trecut , datorită epidemiei de gripă foarte mulți sportivi nu au putut participa la pregătiri, cei care au fost prezenți și-au făcut cu prisosință datoria obținând rezultate remarcabile . Aș vrea șă subliniez evoluția deosebită a Antoniei Penescu care a reușit „să spargă ghiața” la probele individuale, impunându-se pe locul I la kumite individual și venind pe locul II la kata ind. Este un rezultat pe care-l așteptam, îl anticipasem, dar trebuia realizat pentru ca sportiva să capete acea încredere dată de confirmarea efectivă. Încredere care o va duce mai departe, reprezentând un combustibil de neprețuit. Mă bucur de asemenea de rezultatul Andreei Neagu ( campioană europeană de kumite la fudokan) care a ocupat locul I la proba favorită, acest rezultat confirmându-mi potențialul ei dar și dorința de a arăta consecvență, infirmându-mi tachinările mele de la antrenamente.
Excepțional Bălăceanu Gabriel câștigător a ambelor probe individuale , kata și kumite, duce tradiția clubului mai departe reușind să păstreze aceste titluri pentru gruparea noastră. De ce este atăt de important ? Pentru că este cea mai mare categorie de copii și rezultatele de aici dau certitudinea că s-a născut o altă certă valoare pentru echipa mare.
Este de asemenea de remarcat locul I de la kumite al lui Flavius Zafiris ( cat copii 2, 10-11 ani ) care-mi conturează imaginea despre potențialul interior al acestui sportiv, pe de o parte, iar pe de alta îmi dezvăluie ce orientare ( specializare pe probă) ar putea urma.
Am fost sprijit în pregătirea lotului de Laura Severfi, care și la competiție a fost de asemenea alături de echipă, drept pentru care îî mulțumesc în numele părinților, a sportivilor și a mea personal.
Deplasarea s-a făcut cu susținerea nemijlocită a conducerii celor 2 cluburi CS Conpet ( dir. Necșulescu Radu) și CS Petrolul ( dir. Crângașu Eduard) cărora de asemenea le mulțumim.
Ar mai fi de spus că următoarea compețiție importantă pentru sportivii de la grupele de copii este Campionatul European de Karate Shotokan – Fudokan de la Belgrad (13-15 mai 2011) , sperând ca am atras atenția prin rezultatele noastre și vom avea în lotul naționalde copii cât mai mult sportivi. În principiu ar trebui selecționați primele 3 locuri de la probele individuale și echipa campioană de zonă.
S-au calificat pentru finalele campionatului național ( Cluj , 27-29 mai 2011) primii 8 sportivi la probele ind și primele 4 echipe la probele de echipă.

Rezultate Tehnice :

Copii I ( 12-13 ani )

1. Neagu Andreea – kumite ind fem – locul I
2. Bălăceanu Gabriel – kata ind masc – locul I
3. Bălăceanu Gabriel – kumite ind masc – locul I
4. Andronache Maxim & Bejgu Gabriel – enbu masc – locul I
5. Andronache Maxim & Bejgu Gabriel & Sandu Andrei & Bălăceanu Gabriel – kumite echipe – locul II
6. Andronache Maxim – kata ind masc – locul III
7. Andronache Maxim & Bejgu Gabriel & Bălăceanu Gabriel – locul III – kata
echipe
8. Neagu Andreea & Stoian Teodora & Penescu Antonia -locul III-kata echipe

Copii II ( 10-11 ani )

1. Penescu Antonia – kumite ind fem – locul I
2. Zafiris Flavius – kumite ind masc – locul I
3. Penescu Antonia – kata ind fem – locul II
4. Dumitrașcu Octavian & Marin Răducu & Neagu Ștefan – locul II – kata echipe
5. Stanciu Marian – locul III – kumite ind masc
6. Dumitrașcu Octavian & Neagu Ștefan – enbu masc – locul III
7. Neagu Ștefan – locul III – kata ind masc
8. Zafiris Flavius – locul IV – kata ind masc
9. Stanciu Marian & Zafiris Flavius & Georgescu Gabriel –kata echipe- locul IV

Copii III ( 8-9 ani )
1. Marin Răducu – kata ind masc - locul II


Cu aceste rezultate , în clasamentul neoficial al cluburilor care au punctat pentru podium , la acestă competiție ne situăm pe locul I .

Cu stimă,

Antrenor Emerit, 4 DAN
Aurelian Nicolae

marți, 8 martie 2011

LEGENDA CELOR 47 DE RONINI

Legenda celor 47 de ronini


Legenda celor 47 de samurai a fost si mai este încă, subiectul multor poeme, carți, cântece, piese de teatru sau filme datorita sentimentului puternic de loialitate pe care ni-l transmite, fiind un simbol din acest punct de vedere pentru cultura japoneza. Aceasta legenda este strâns legata de Ichiriki Ochaya (casa de chanoyu unde gheișele încă păstrează ritualurile vremurilor demult apuse, nealterate). Sunt mai multe variante. Cea mai populara este Chusingura, cu siguranța cea mai apropiata de adevăr.
Aceasta legenda este una adevarata. Acțiunea se petrece in anii 1701 , în timpul shogunului Tokugava Tsunayoshi, al patrulea fiu al lui Tokugawa Iemitsu și stra-stranepotul marelui Tokugawa Ieyasu.
Tokugawa Tsunayoshi devine shogun la vârsta de 21 de ani, imediat ce fratele sau mai mare Ietsuna moare.Fiind o fire și un caracter întreprinzător și hotărât, Japonia cunoaște în perioada cât acesta este shogun, o foarte mare dezvoltare, consolidând puternic legătura dintre daymio și samurai, ocupându-se atent de dezvoltarea artelor.Perioada mai este cunoscuta sub numele de Genroku, în care s-a pus totodată un mare accent pe dezvoltarea urbana, societate care inflorește sub conducerea lui. De asemenea, fire excentrica, incurajează dezvoltarea unei linii filozofice cu adânci implicații sociale neo-confucianismul, care pe undeva va da un nou sens “violentei” si caracterului adevăratului samurai.
In acea perioada, tradiția era ca, shogunul, sa trimită imparatului (care locuia la Kyoto), cu ocazia Anului Nou, daruri, manifestându-și astfel respectul fata de familia imperiala cu toate ca împăratul era doar o autoritate figurativa. In același timp împăratul își manifesta respectul fata de munca shogunului odată cu venirea primăverii când acest act de considerație și de curtoazie era întors, shogunul primind și el la rândul sau considerația cuvenita de la împărat.

In primăvara anului 1701 Tokugawa Tsunayoshi a însărcinat doi tineri daimyo, Asano Naganori din provincia Harima, castelul Ako si Date Munehare din provincia Sendai sa găzduiască vizita împăratului pentru îndeplinirea acestei ceremonii.Având temeri în ceea ce privește experiența acestor tineri daymio în a organiza manifestări de acest rang (o cât de mica abatere de la regulile ceremonialului putând avea puternice repercusiuni politice) l-a numit pe Kira Yoshinaka in calitate de senior daymio ca asistent oficial și maestru de ceremonii in organizarea acestui eveniment.Kira Yoshinaka, caracter corupt si arogant se supară pe Asano , acuzându-l pe acesta ca nu-i arata suficient respect, criticându-l ca ar fi zgârcit și ca ar trebui răsplătit cu daruri mult mai multe și mai de preț pentru munca de asistent pe care a prestat-o cu ocazia organizării ceremoniei.De menționat faptul ca bushido militează pentru nonatasamentul fata de lucruri materiale, cadouri și posesiuni scumpe.Cum l-a tratat Kira pe Date Munehare nu este consemnat, în schimb după multe calomnii aduse lui Asano și umilirea numelui sau in public timp de doua luni, acesta nu a mai suportat. Fiind în joc numele și demnitatea sa, a clanului și al familiei sale, și în data de 14 martie, la o alta avalanșa de critici din partea lui Kira, aflându-se in public, în interiorul castelului (în foto alăturat statuia reprezinta locul unde Asano l-a atacat pe Kira) din Edo pe culoarul Matsu-no-o-roka Honmaru, Asano scoate sabia și îl rânește superficial pe bătrânul arogant nereușit sa-l omoare fiind despărțiți rapid de gărzile de la castel. Era conștient de faptul ca acesta era un gest necugetat dar onoarea și demnitatea familiei și numelui sau erau mult mai importante.Pentru shogunul Tokugawa Tsunayoshi, acest incident era intolerabil.Sa scoți și sa folosești sabia în castelul Edo era inadmisibil. Chiar shogunul era cel care a introdus aceasta regula si acum era fata în fata cu situația de a lua o decizie definitiva conform legii, împotriva unui foarte apropiat om de al sau,Asano.Aceasta era o ofensa capitala.Decizia trebuia sa fie data imediat: Asano trebuia sa se sinucidă(seppuku) sau sa fie executat prin decapitare daca nu accepta hotatarea deja luată.Kira nu a primit însa nici o pedeapsa și după ce și-a vindecat rana a continuat sa servească shogunul din aceeași poziție.Un tânăr samurai aflat în slujba lui Asano, a fost trimis la castelul acestuia din Harima sa transmită teribila veste: moartea lui Asano. Conform legii dacă un daymio murea prin seppuku atunci domeniile, castelul și toate proprietățile erau confiscate. Asano avea în slujba sa 321 de samurai, toți pasibili sa-și piardă stăpânul și dreptul de a mai servi pe acel domeniu, trebuind sa părăsească casele și proprietatea, plus rușinea de a deveni samurai fără stăpân-ronini ceea ce însemna a fi ținta oprobriului și disprețului întregii societăți. Viata unui ronin nu avea nici un sens nici un scop. Consilierul șef și cel mai bătrân dintre samuraii lui Asano era Oishi Kuranosuke. Supărat fiind pe modul las de a proceda și pentru faptul ca acest Kira nu a primit nici o pedeapsa, conștient totodată de urmările și consecințele care decurg automat prin pierderea stăpânului, Oishi încearcă sa pună la cale un plan, de ai cere o favoare shogunului.Planul lui Oishi era de a încerca sa evite dezonorarea familiei lui Asano si implicit a celor 321 de samurai. Dorea sa-I ceara shogunului sa accepte numirea lui Asano Daigaku (fratele cel mic al lui Naganori) ca și cap al familiei cu rang de daymio.Acest plan a eșuat in parte atunci când 60 din cei 321 de samurai nu au fost de acord cu cererea către shogun și au stabilit ca este mai onorabil pentru toata lumea sa respecte legea (si in cazul de fata proprietatile si castelul trebuiau sa revină shogunului prin lege) mai ales ca Asano Daigaku însuși trimite o scrisoare lui Oishi prin care ii cere acestuia sa accepte realitatea și sa predea persoanei care va reprezenta shogunul, castelul si sa nu murdărească numele și onoarea lui Asano Naganori prin gesturile lui necugetate și bineînțeles sa se supună legii.Înainte de a părăsi castelul, Oishi împreuna cu alți 59 de samurai fac un pact prin care pun la cale un plan de a-și răzbuna stăpânul și de a-și recâștiga onoarea.Aici intervine în aceasta legenda Ichiriki Ochaya. Știind ca vor fi bănuiți de complot (Kira s-a asigurat din acest punct de vedere și a tras sfori pe lângă shogun pentru ca Asano Daigaku sa fie arestat si obligat sa nu-si părăsească locuința tocmai pentru a evita eventualele acte de răzbunare) Oishi împreuna cu cei 59 de samurai se despart apucând fiecare în direcții diferite.
Oishi a venit în Kyoto.Își câștiga în foarte scurt timp o reputație de împătimit al jocurilor de noroc și de bețiv. Petrece foarte multe nopți la Ichiriki Ochaya bucurându-se de frumusețea femeilor a vinului și a cântecelor. Pentru a da cât mai multa credibilitate “decăderii” sale pe scara sociala, ajunge pana acolo încât divorțează de soție și i-și părăsește unul dintre cei doi fii tocmai pentru a întări convingerea lui Kira ca Oichi nu mai reprezinta nici un pericol.Dupa divorț îl ia totusi sub tutela sa pe fiul cel mare Chikara. Partenerilor lui de petrecere le plăcea aceasta situație transmițând rapoarte către Kira prin care arătau ca Oichi nu reprezinta un potențial pericol și ca răzbunarea daymio-ului sau pare a nu -l preocupa absolut deloc.
Legenda mai spune ca într-o zi Oichi era atât de “beat” încât voia sa doarmă pe strada. Toți cei care-l cunoșteau și care treceau pe acolo bineînțeles râdeau și se bucurau de nenorocirea și decăderea acestuia știindu-l ca pe un fost mare samurai. Dar unu bărbat din Satsuma care a fost samurai in slujba lui Asano, trecând pe acolo l-a scuipat și la lovit cu piciorul pe cel care mai acum un an era modelul sau în viata și mentorul în arte martiale.
Totodată rapoarte despre ceilalți ronini ii erau aduse la cunostința lui Kira precum ca ar fi care mai de care ocupați cu activități care nu erau demne de numele de samurai, unii devenind comercianți sau vânzători ambulanți pe străzi (casta disprețuita de către ronini, nemaivorbind de către samurai) alții înecându-și “tristețea lucrurilor”(precum spunea Takuan Zenshi) în sake și în vin sau în alte insignifiante activități. Cert este ca toate rapoartele primite de Kira îl linișteau din punctul de vedere al intenției de a fi ținta unui complot din partea acestora. Aceasta doar pentru ca Oichi se îmbătase și permitea altora sa rada de el și sa-l scuipe.
In timp, Kira sa mai liniștit și chiar a început sa-și părăsească castelul din ce în ce mai des.In acest timp Oichi împreuna cu ceilalți ronini strângeau informații despre Kira, despre obiceiurile pe care le avea acesta, despre planurile rezidentei sale oficiale (yashiki), despre locurile pe care acesta le frecventa etc. Adunând suficiente date, acesta stabilește ca 46 dintre oamenii săi vor participa la atacul prin care vor răzbuna numele lui Asano Naganori.
Unul cațe unul aceștia sosesc la Edo fără sa atragă atenția.In seara de 14 decembrie 1702, pe când afara ningea, cei 47 de ronini ataca reședința lui Kira știind ca acesta găzduia în acea seara o ceremonie a ceaiului.
O teribila lupta pe viata și pe moarte s-a dat afara în curtea reședinței lui Kira intre cei 47 de ronini si samuraii aflați în slujba lui Kira. La semnalul stabilit, reședința lui Kira a fost atacat din doua parți, un grup prin poarta din spate condus chiar de fiul lui Oichi și un grup prin poarta din fata condus chiar de acesta. Se spune ca lupta a durat timp de o ora și jumătate (timp în care nu a intervenit nimeni din afara). Toți samuraii aflați în slujba lui Kira au fost fie omorați fie capturați. Nici unul dintre ronini nu a fost omorât. Kira era de negasit. Toți credeau ca în cele din urma Kira a scăpat. Însa controlând patul acestuia Oichi și-a dat seama ca este încă cald și acesta nu l-a părăsit de prea mult timp.Fiecare centimetru al reședinței sale a fost cercetat pana ce acesta a fost găsit ascuns într-o toaleta din afara clădirii în curte. Tarat in curtea din fata reședinței I s-a acordat privilegiul de a-și face seppuku. Când a refuzat acest privilegiu atunci a fost decapitat chiar cu sabia lui Asano. Apoi toți cei 47 de ronini s-au deplasat la Sengaku-ji, locul unde era mormântul lui Asano și au așezat capul lui Kira în fata mormântului.
A ucide un oficial de la curte, chiar dacă era din răzbunare, era un act care se pedepsea cu moartea prin executare(decapitare)
Oichi (foto alăturat statuie) și camarazii săi cunoșteau acest lucru și bineînțeles știau ce-I așteaptă. Chiar și asa, conștienți fiind, Oichi a trimis 2 ronini după magistratul de curtea shogunului. Toți așteptau sa fie arestați în cimitirul Sengaku-ji, în jurul mormântului lui Asano, împăcați cu ceia ce au făcut și liniștiți.
Hotărârea pe care Tokugawa Tsunayoshi trebuia sa o ia era de la sine de înțeles.Pe de o parte shogunul aprecia adâncul respect si loialitatea pe care roninii și-au manifestat-o fata de daimyo lor și simpatiza acest gest prin convingerile sale neo-confucianiste. Pe de alta parte el trebuia sa ia o hotărâre care sa nu fie influențată de conflictul dintre Asano si Kira dar mai ales de simpatia și convingerile locuitorilor din Harima si din Kyoto.Toți ceilalți, din toata Japonia și mai ales oficialii de la curtea sa, cereau aplicarea legii, simpatizând și apreciind totodată devotamentul acestor 47 de ronini fata de daimyo Asano Naganori. Aceștia trebuiau executați ca și criminalii de rând. Asa spunea legea. A nu aplica legea era din partea shogunului Tokugawa Tsunayoshi un act de slăbiciune.
Decizia finala a shogunului reflecta profundele principii ale codului bushido. Înfruntând furia si supărarea celor care doreau executarea acestora ca și criminali, acesta ordona lui Oishi si altor 45 de ronini sa-și facă seppuku. Le permite sa moara cu onoare, ca niște samurai și nu sa fie executați. Conform legii trebuiau pedepsiți dar devotamentul și loialitatea acestora trebuiau apreciate cum se cuvine.
In 4 grupuri separate, 46 de ronini și-au luat viata simultan in data de 4 februarie 1703 sub supravegherea a 4 daimyo. Numai unui singur ronin din cei 47, i s-a îngăduit sa traiască. Acesta era cel mai tânăr din tot grupul, același care a fost însărcinat sa duca vestea morții lui Asano la Harima. Acesta a trăit pana l vârsta de 78 de ani fiind în cele din urma înmormântat lingă camarazii săi. Cei 46 de colegi ai acestuia au murit chiar lingă mormântul lui Asano Naganori, în cimitirul templului Sengaku-ji (foto de mai sus) unde au și fost înmormântați.
In foarte scurt timp aceasta întâmplare a devenit o legenda foarte binecunoscuta iar mormântul acestor samurai din templul Sengaku-ji a devenit loc de pelerinaj și reculegere pentru foarte mulți. Bineînțeles la mormântul lui Oichi a venit și bărbatul din Satsuma care l-a scuipat si lovit pe când era căzut în strada crezând ca nu era un adevărat samurai.Acum înțelesese devotamentul și sacrificiul acestuia (o alta varianta a legendei spune ca si acesta si-a facut sepuku în fata mormântului lui Oichi și a fost îngropat în același loc).
In cea mai mare camera din Ichiriki Ochaya se afla un sanctuar mic cu cei 47 de ronini in miniatura.
(preluare dupa http://samuraiulnimanui.blogspot.com )