Totalul afișărilor de pagină

luni, 31 octombrie 2011

SUMIKIRI

Sumikiri - claritatea mintii prin efortul corpului-

SUMIKIRI - concept prin care spiritul atinge o puritate de cristal, iar corpul un fel de stare de graţie. Această stare deosebită trebuie să se străduiască să o obţină cel care practică arte marţiale”...Deci ce trebuie sa urmarim practicand karate-do?
O claritate perfecta sau, mai mult, o puritate mentala.
Deci, ... exact ce este sumikiri?
La inceput nu suntem incintati de miscare, tehnica si reactie, fapt ce duce la frica si presiune psihica. Prin antrenament asiduu castigam experienta, miscarile noastre sunt mai sigure, fapt ce duce la o relaxare a corpului si a mintii. Dupa multi ani de practica, desi corpul nostru se misca rapid si multe tehnici sunt aplicate fulminant si eficient, mintea noastra ramane relaxata si clara. Deci am ajuns la SUMIKIRI. Aceasta stare se cheama NECLINTIRE IN MISCARE. Deci sumikiri reprezinta starea mentala clara si relaxata ce permite o actiune corecta in situatii limita.
A sta linistit si relaxat in situatii de presiune inseamna sumikiri.
Focalizare pe liniste mai degrabă decat pe miscare, in scopul de a stapinii tehnicile din arte martiale si nu numai.

Reflectati profund!!!

Cu bucurie,
Aurelian Nicolae

preluare dupa:http://sumikiri.fnhost.org/

miercuri, 26 octombrie 2011

ARTA PISICII MINUNATE


A fost odată un maestru de scrimă cu numele de Shoken. În casa lui se afla un şobolan mare care producea dezordine. Chiar şi în plină zi alerga peste tot. Într-o zi, stăpânul casei l-a închis în camera sa şi i-a spus pisicii sale domestice să-l prindă. Dar şobolanul a sărit la gâtul pisicii şi a muşcat-o cu atâta cruzime încât aceasta nu s-a salvat decât mieunând foarte tare.

Apoi Shoken a adus mai multe pisici din vecinătate, renumite pentru marea lor vitejie şi le-a introdus în cameră. Şobolanul era aşezat, strâns ghem într-un colţ şi de cum una din pisici se apropia de el sărea asupra ei, o muşca şi o făcea să fugă. Şobolanul avea un aer atât de feroce încât nici una dintre pisici nu îndrăznea să se apropie încă o dată. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi a alergat el însuşi după şobolan pentru a-l omorî. Dar acesta evita toate loviturile savantului maestru de scrimă care a spart uşi, shojis, karamis şi alte obiecte în timp ce şobolanul spinteca aerul, rapid ca un fulger, evitând fiecare mişcare. În sfârşit, sărindu-i în faţă, l-a muşcat.



În final, leoarcă de sudoare, Shoken şi-a chemat servitorul: „Se pare”, spuse el, „că la şase sau şapte cho de aici, trăieşte pisica cea mai vitează din lume. Du-te şi adu-o aici”.

Servitorul a adus pisica. De fapt era o pisică care nu părea diferită de celelalte pisici. Nu lăsa impresia că ar fi deosebit de inteligentă, nici deosebit de periculoasă. De aceea maestrul de scrimă nu i-a acordat pe loc neapărat încredere. Cu toate acestea, i-a deschis uşa şi a introdus-o înăuntru. Calmă şi silenţioasă, ca şi cum nu se aştepta la nimic deosebit, pisica a înaintat în încăpere. Şobolanul a avut o tresărire şi n-a mai mişcat. Pisica, în toată simplitatea s-a apropiat încet de el, l-a luat în gură şi l-a scos afară.



Seara, toate pisicile bătute s-au reunit în casa maestrului Shoken. Cu mult respect, i-au oferit bătrânei pisici locul de onoare, au îngenuncheat în faţa ei şi i-au spus cu modestie: „Noi, toate, avem reputaţia de a fi viteze. Ne-am antrenat în această cale şi ne-am ascuţit ghearele pentru a învinge orice şobolan, sau chiar şi vidre sau nevăstuici. Niciodată nu am crezut că poate exista un şobolan atât de puternic. Prin ce artă l-aţi învins cu atâta uşurinţă? Nu faceţi un secret din aceasta şi spuneţi-ne.”




Atunci, bãtrâna pisicã a izbucnit în râs si a spus: "Voi, celelalte pisici tinere, cu toate cã sunteti destul de viteze, nu cunoasteti adevãrata Cale. De aceea ratati reusita atunci când vã aflati în faţa unui lucru despre care nu aveati nici o idee. Dar mai întâi spuneti-mi cum v-ati antrenat voi?"

Atunci, o pisică neagră se apropie şi zise: „Provin dintr-un neam celebru în prinderea şobolanilor. De aceea am decis să urmez această cale. Ştiu să sar peste paravane înalte de doi metri. Ştiu să mă strecor într-o gaură minusculă unde numai un şobolan se poate strecura. De mic copil m-am exersat în toate artele acrobatice. Chiar dacă sunt trezită din somn, când nu sunt încă cu totul prezentă, în clipa în care mă adun, văd un şobolan fugind sub o grindă, dintr-un salt pun mâna pe el. Dar şobolanul acesta de aici a fost cel mai puternic pe care l-am întâlnit vreodată şi am suferit cea mai groaznică înfrângere din viaţa mea. Mi-este ruşine”.



Atunci, bătrâna pisică spuse: „Lucrul în care te-ai exersat, nu este la drept vorbind nimic altceva decât o tehnică (shosa, o artă pur fizică). Când înaintaşii noştri învăţau tehnica aceasta era pentru ei una din formele Căii (michisuji). Tehnica lor era simplă dar conţinea în sânul ei cea mai înaltă înţelepciune. Lumea de astăzi se ocupă numai de tehnică. Desigur, multe lucruri au fost inventate astfel după reţeta: „cu condiţia să faci aceasta sau aceea, vom obţine aceasta sau aceea”. Dar ce obţinem? Nimic altceva decât abilitate. Abandonând calea tradiţională, s-a instaurat, prin uzarea de pricepere până la abuz, competiţia în tehnică şi acum nu mai înaintăm. Întotdeauna se întâmplă aşa atunci când nu ne gândim decât la tehnică şi când nu ne servim decât de inteligenţa noastră. Bineînţeles, inteligenţa este o funcţie a spiritului, dar dacă ea nu-şi are rădăcina în Cale şi dacă ea vizează numai abilitatea, atunci ea devine germenul falsului şi rezultatul este nefast. Aşadar, adună-te şi exersează-te de acum înainte în sensul just.”



Apoi, o pisică uriaşă cu o blană tigrată se apropie şi spuse: „Eu cred că numai spiritul contează în arta cavalerească. De aceea, dintotdeauna, eu m-am exersat în această putere (ki voneru). Cred că acum spiritul meu este dur ca şi oţelul şi liber: plin de spiritul care umple pământul şi cerul. Abia perceput adversar şi acest spirit atotputernic îl fascinează şi din start victoria îmi aparţine. Atunci mă apropii numai, fără a reflecta, exact aşa cum situaţia o cere. Mă orientez după „sunetul” adversarului meu. Îl stăpânesc cu privirea pe şobolan după cum vreau eu, la stânga, la dreapta, îi sesizez fiecare mişcare. Cât despre tehnica ca atare nu-mi fac griji. Se face de la sine. Un şobolan care fuge pe un panou: îl fixez şi el cade deja, este al meu. Dar aici, acest şobolan misterios apare fără formă şi pleacă fără urmă. Ce este? Nu pricep.”



Atunci, bătrâna pisică îi răspunse: „Lucrul pentru care ţi-ai dat osteneala nu este decât o forţă psihică şi nu provine din binele care merită numele de bine. Numai faptul de a fi conştient de puterea de care vrei să te serveşti pentru a învinge, este suficient pentru a acţiona contra victoriei tale. Eul tău intră în joc. Dar dacă eul celuilalt este mai puternic decât al tău ce se va întâmpla? Dacă tu vrei să-l învingi pe adversar numai prin forţa ta superioară el îţi opune forţa lui. Îţi imaginezi că eşti singurul puternic şi îi crezi pe toţi ceilalţi slabi? Dar cum să ne comportăm când există ceva ce nu putem învinge, cu cea mai mare bunăvoinţă, prin propria noastră putere, fie ea şi superioară? Iată întrebarea! Forţa spirituală pe care tu o simţi în tine, „dură ca şi oţelul, liberă şi umplând pământul şi cerul”, nu este marea Putere (Ki-no-sho) însăşi, ci numai reflectul ei. Şi astfel propriul tău spirit este numai umbra marelui Spirit. El pare a fi vasta Putere, dar în realitate este cu totul altceva. Spiritul despre care vorbeşte Mencius este puternic pentru că este iluminat în permanenţă de o mare clarviziune. Dar spiritul tău nu dispune de puterea sa decât în anumite condiţii. Forţa ta şi cea despre care vorbeşte Mencius sunt de origini diferite şi astfel şi efectul lor este diferit. Ele sunt la fel de opuse precum curentul etern al Yang-Tse-Kiang şi un val seismic nocturn, subit. Dar de ce spirit trebuie să dăm dovadă când ne aflăm în prezenţa a ceva ce nu poate fi învins prin nici o forţă spirituală contingentă (kisei). Un dicton spune: „Un şobolan prins în cursă muşcă chiar şi pisica.” Adversarul în faţa morţi nu depinde de nimic. Îşi uită viaţa, îşi uită orice nevoie, se uită pe sine însuşi, este liber să învingă sau să eşueze. El nu are în vedere să-şi păstreze existenţa. Şi astfel voinţa lui este asemenea oţelului. Cum să-l învingem cu o forţă spirituală pe care ne-o atribuim nouă înşine?”



Atunci, o pisică gri, mai în vârstă, se înclină şi spuse: „Da, într-adevăr, aşa este cum spuneţi. Oricât de mare poate fi puterea psihică, ea are în sine o formă (katachi). Dar tot ceea ce are o formă, oricât de subtilă ar fi, este sesizabil. De aceea, încă de demult, mi-am antrenat sufletul (kokoro: puterea inimii). Nu eu sunt cel care exersează această putere care îl doboară pe celălalt în mod spiritual („sinele”, ca cea de-a doua pisică). Dar nici nu mă încaier (ca şi prima pisică). Eu „mă pun de acord” cu cel care se află în faţa mea, mă fac una cu el şi nu mă opun în nici un fel. Când celălalt este mai puternic decât mine cedez şi mă abandonez, ca să spun aşa, voinţei lui. Într-un fel, arta mea constă din a pune mâna pe o aruncătură de pietriş cu un fileu elastic. Şobolanul care vrea să mă atace, oricât de puternic ar fi, nu găseşte de ce să se sprijine, nimic de unde să se lanseze. Ori, acest şobolan de aici n-a jucat jocul. El a apărut, a plecat, insesizabil ca o divinitate. Niciodată n-am văzut ceva asemănător.”

Atunci bătrâna pisică a spus: „Ceea ce tu numeşti conciliere nu provine de la Fiinţă, de la marea Natură. Este o conciliere voită, artificială, o subtilitate. În mod conştient tu vrei să scapi astfel de agresivitatea adversarului. Dar, dacă te gândeşti în acest sens, fie şi pe furiş, el îşi dă seama de intenţia ta. Or, dacă într-o asemenea dispoziţie tu te araţi conciliant, spiritul tău gata de atac se tulbură; percepţia ta şi fapta ta sunt perturbate în străfundul lor. Tot ceea ce întreprinzi cu o intenţie conştientă împiedica vibraţia originară a marii Naturi, deranjează ţâşnirea izvorului ei secret şi perturbă cursul mişcării sale spontane. De unde sã vină atunci eficacitatea miraculoasă?



Numai negândind la nimic, nevoind nimic şi nefăcând nimic, ci abandonându-te, în mişcarea ta, vibraţiei Fiinţei, nu vei avea formă sesizabilă. Nimic de pe pământ nu poate să apară ca anti-formă. Şi astfel nu mai există adversar care să poată rezista.

Nu sunt deloc de părere că tot ceea ce v-aţi străduit să dobândiţi ar fi fără valoare. Totul şi orice poate fi o manieră de a urma Calea. Tehnică şi Cale pot fi identice. În acest caz, marele Spirit, „cel care acţionează”, este integrat în ea şi se manifestă în acţiunea corpului. Forţa marelui Spirit (ki) serveşte persoana umană (ishi). Cel a cărui Ki este liber ştie să înfrunte totul, în maniera cea justă, în libertatea ei infinită. În luptă, fără a se servi de o forţă deosebită, spiritul lui, în stare de conciliere, va rămâne ferm pe poziţie. Un singur lucru contează: ca nici cea mai mică urmă de conştiinţă de sine să nu intre în joc, altfel totul este pierdut. Dacă ne gândim la scop, chiar şi fugitiv, totul devine artificial. Aceasta nu provine din Fiinţă, din vibraţia originară a căii-corp (do-tai). În acest caz, adversarul nu va fi la discreţia voastră, el vă va rezista.



Atunci, care procedeu, care artă trebuie să folosim? Numai dacă tu eşti în starea de a fi liber de orice conştiinţă a eului (mu-shin), numai dacă acţionezi „fără a acţiona”, fără intenţie şi fără subtilitate – în armonie cu marea Natură – numai atunci te afli pe adevărata Cale. Abandonează orice intenţie, antrenează-te în non-intenţionalitate şi lasă Fiinţa să facă. Această Cale este fără sfârşit şi inepuizabilă.”

Şi apoi, bătrâna pisică adăugă încă ceva uimitor: „Nu trebuie să credeţi că ceea ce v-am spus acum este cel mai înalt lucru posibil. Nu demult, într-un sat vecin cu al meu, trăia un motan. De-a lungul întregii zile acesta dormea. Nimic din el nu lăsa să se întrevadă ceva asemănător unei forţe spirituale. El era acolo, întins ca o bucată de lemn. Nimeni, niciodată, nu l-a văzut prinzând un şobolan. Or, acolo unde dormea şi trăia el, ca si în împrejurimi, nu existau şobolani. Oriunde apãrea el si se întindea, nu se mai vedea nici un şobolan. Într-o zi i-am făcut o vizită şi l-am întrebat cum trebuie să interpretez acest fapt. N-am primit nici un răspuns. De trei ori i-am mai pus aceeaşi întrebare. El a tăcut. Nu pentru că nu voia să-mi răspundă, ci pentru că, evident, nu ştia ce să-mi răspundă. Astfel am ştiut: „Cel care ştie ceva, nu ştie că ştie.” Acest motan s-a uitat pe sine şi odată cu aceasta a uitat de toate lucrurile din jurul lui: el a devenit „nimic” şi a atins cel mai înalt grad de non-intenţionalitate. Şi putem spune că el a găsit Calea divină a cavalerului: A învinge fără a ucide. Eu mă aflu mult în urma lui.”

Shoken a auzit toate acestea ca prin vis. S-a apropiat, a salutat-o pe bătrâna pisică şi i-a spus: „De foarte mult timp eu mă antrenez în arta scrimei, dar încă nu mi-am atins ţelul. Am ascultat discursul dumneavoastră şi cred că am înţeles adevăratul sens al căii mele; dar, stăruitor, vă rog: spuneţi-mi încă ceva despre secretul dumneavoastră.”



Atunci bătrâna pisică a spus: „Cum să fie posibil aşa ceva? Eu nu sunt decât un animal iar şobolanul este hrana mea; ce să ştiu eu despre problemele oamenilor? Eu ştiu numai aceasta: sensul artei scrimei nu este acela de a învinge un adversar. Mult mai mult, datorită acestei arte se ajunge la un moment dat la marea claritate principiului luminos al morţii şi al vieţii (seishi wo akiraki ni suru). Un adevărat cavaler, prin exerciţiile lui, trebuie să se dedice antrenamentului spiritual în sensul acestei clarităţi. Or, pentru a face aceasta, el trebuie, înainte de toate, să exploreze doctrina de bază a fiinţei, a vieţii, a morţii şi a ordinei de moarte (shi no ri). Dar numai cel care este liber de tot ceea ce îl distrage de la Cale, şi mai ales de la gândirea care limitează şi opreşte, poate atinge marea claritate. Non tulburat, abandonat lui însuşi, liber de eu şi de orice lucru, Fiinţa şi mişcare ei (shinki) se va manifesta în toată libertatea când şi acolo unde va trebui. Dar dacă inima este ataşată, fie şi de o manieră pe deplin susţinută, fiinţa este împiedicată şi înţepenită. Or, dacă el a devenit un „înţepenit-în-sine”, va exista şi un eu înţepenit în el însuşi şi ceva care i se opune. Astfel două forţe se opun şi luptă pentru existenţa lor. Dar în acest caz, cele mai bune funcţii ale Fiinţei, care sunt la originea oricărei schimbări, sunt inhibate. Şi dacă moartea se arată atunci, simţul clarităţii propriu Fiinţei este pierdut. În această stare, cum am putea înfrunta adversarul la modul cel bun şi să luăm în considerare liniştit victoria sau înfrângerea? Chiar dacă am obţine victoria , aceasta nu ar fi decât o victorie oarbă care nu are nici o legătură cu sensul artei adevărate a scrimei.



A fi liber de orice lucru nu înseamnă deloc vidul. Fiinţa în sine nu are natură proprie. Ea este dincolo de toate formele. Ea nu acumulează absolut nimic în ea. Aşa încât dacă vreodată am căuta să reţinem chiar şi lucrul cel mai infim, marea Forţă se agaţă acolo şi echilibrul originar al forţelor este pierdut. Dacă Fiinţa se află ataşată de ceva, ea nu mai este liberă să se mişte şi nu mai ţâşneşte în abundenţa ei plenară şi întreagă. Dacă echilibrul ce provine de la Fiinţă este deranjat, forţa ei debordează repede acolo unde se poate scurge în pofida a orice, dar acolo unde nu se poate scurge, nimic nu mai face faţă.

Deci, ceea ce se cheamă libertate de orice lucru nu înseamnă nimic altceva decât aceasta: dacă nu acumulăm nimic, dacă nu ne sprijinim pe nimic, dacă nu înţepenim nimic, nu există nici puternic, nici contra-puternic, nici eu, nici contra-eu. Şi dacă se întâmplă ceva, îl întâlnim ca şi inconştient şi nu lasă urmă. În Eki („cartea transmutaţiilor”) se spune: [Fără a gândi, fără a acţiona, fără mişcare, foarte silenţios: numai astfel putem exprima Fiinţa şi Legea lucrurilor prin interior, în mod foarte inconştient, şi în final să devenim una cu Cerul şi Pământul].

Cel care practică arta scrimei în acest mod şi trăieşte astfel este aproape de adevărul Căii.”
Shoken, auzind aceasta, întrebă: „Ce înseamnă că nu există nici eu nici contra-eu, nici subiect nici contra-subiect”?

Pisica răspunse: „Pentru că există un eu, există şi un inamic. Dacă nu ne manifestăm ca şi eu, nu va exista nici adversar. Ceea ce numim aşa nu este decât un alt nume pentru ceea ce înseamnă: opoziţie. Atât timp cât lucrurile păstrează o formă, ele au întotdeauna o contra-formă. De fiecare dată când ceva se înţepeneşte, există o formă particulară. Dacă fiinţa mea nu este concepută ca formă particulară, nu există nici contra-formă. Acolo unde nu există opoziţie nu există nici nimic care să poată fi contra. Or aceasta înseamnă: nu există nici eu, nici contra-eu; dacă ne abandonăm pe noi înşine complet, dacă devenim astfel liberi de orice lucru, atunci suntem în armonie cu universul, una cu orice lucru, în marea Solitudine. Chiar dacă forma inamicului se stinge, noi nu luăm cunoştinţă de aceasta. nu pentru că nu ne dăm seama, ci pentru că trecem peste; spiritul se mişcă, în continuu liber de orice fixare, şi răspunde simplu acţionând liber din fondul fiinţei.

Dacă spiritul e liber de orice ocupaţie, lumea, aşa cum este, este în întregime lumea noastră şi este una cu noi. Punem mâna pe ea atunci dincolo de bine şi de rău, de simpatie şi de antipatie. Nu mai suntem incomodaţi de nimic şi nicăieri nu suntem ataşaţi. Toate contrariile: câştig şi pierdere, bine şi rău, suferinţe şi bucurii, provin din noi.
De aceea, pe toată întinderea Cerului şi a Pământului, nimic altceva nu merită cunoscut ca fiinţa noastră proprie. Un vechi poet spunea: „Un fir de praf în ochiul nostru – şi cele trei lumi sunt deja prea strâmte. Dacă nu mai ţinem la nimic, - cel mai mic pat este deja vast.”

Aceasta vrea să spună: dacă un fir de praf pătrunde în ochi, acesta nu mai poate să se deschidă, căci o vedere clară nu este posibilă decât dacă ochiul este liber. Aceasta ne poate servi de parabolă pentru Fiinţa, care este lumină iluminatoare şi liberă în sine de tot ceea ce este ceva.

Un alt poet spune: „Înconjurat de duşmani, o sută de mii la număr, voi fi strivit ca formă. Dar Fiinţa este şi rămâne a mea, oricât de puternic ar fi duşmanul. Nici un duşman nu va putea s-o străpungă vreodată.”

Confucius spune: „Nici chiar Fiinţa unui om simplu nu poate fi furată.” Dar dacă spiritul devine dezordonat, Fiinţa se întoarce contra noastră. Este tot ceea ce pot să vă spun. Acum reculegeţi-vă şi căutaţi în voi înşivă.”

Un maestru nu poate decât să încerce să-l informeze pe discipolul său şi să-i expună raţiunile lui. Dar numai eu singur sunt capabil să recunosc adevărul şi să-l integrez. Aceasta este numită integrarea de sine (jitoku).

Transmiterea se face de la inimă la inimă (ishin denshin). Este o transmitere dincolo de doctrină şi de erudiţie (kyogai betsuden). Aceasta nu înseamnă: a-l contesta pe maestru. Aceasta vrea să spună pur şi simplu: nici măcar un maestru nu ar putea să transmită adevărul. Acest lucru este valabil nu numai pentru Zen.
Plecând de la exerciţiile spirituale ale înaintaşilor, trecând prin cultura sufletului, până la artele frumoase, integrarea de sine este întotdeauna nucleul central, şi aceasta nu este transmisibilă decât de la inimă la inimă.

Orice „învăţătură” se mărgineşte să indice, să orienteze spre ceea ce se află deja în noi fără să ştim. Deci nu există secret pe care maestrul să-l poată transmite discipolului său. Este uşor de învăţat. Este uşor de ascultat. Este dificil să conştientizăm ceea ce avem în noi înşine; să găsim şi să luăm efectiv în stăpânire acest lucru. Aceasta se cheamă: „A privi în propria fiinţă. Viziune a fiinţei (ken-sei, ken-sho)”.

Dacă aceasta ni se întâmplă, avem Satori: marea Trezire din vis, din iluzii. A se trezi, a privi în propria fiinţă, a pune mâna pe Adevărul din Sine: toate acestea înseamnă acelaşi lucru.

Apoi dragii mei cititori daca tot am aflat despre acesti maestrii extraordinari si despre arta lor m-am apucat si eu de antrenamente serioase.

Va astept sa va antrenati alaturi de mine...

Cu drag va pup pe toti!


Aurelian Nicolae

preluare dupa ARTA PISICII MINUNATE
o povestire ZEN

(din volumul HARA de K.G. Durckheim)http://www.ceruldinnoi.ro/pages/KGD_Arta_pisicii_minunate.htm

marți, 11 octombrie 2011

SHIAI DE KARATE-DO REZERVAT COPIILOR SI CADETILOR

CUPA DE TOAMNA, 08 OCTOMBRIE 2011


In Sala Sporturilor din Mizil, sambata, 08 octombrie 2011 s-a desfasurat “Cupa de Toamna” fiind vizate categoriile de copii 1, 2, 3, 4 si cadeti. Competitia a inceput la ora 13.00, ora Mizilului, si reusit sa stranga 109 sportivi, parinti, sustinatori si multi, multi spectatori.
Doua tatami au primit pe ele sportivii dornici sa se testeze, in raport cu propriul lor progres si in raport cu nivelul sportivilor din alte cluburi . Am avut doua echipe de arbitraj de exceptie, tinere, atente si in opinia mea foarte pertinente in deciziile pe care le-au luat.


Pe tatami A au arbitrat : shushin Adrian Manea, 2 DAN ; fukushin Alexandru Filimon, 1DAN; fukushin Cosmin Porumboiu, 1DAN ; fukushin David Alexandru 1DAN jun; Daniel Banita, 1DAN.
Pe tatami B au arbitrat : shushin Octavian Uruc, 1 DAN ; fukushin Alexandru Nicolae, 1DAN; fukushin, 1DAN ; fukushin Marius Creta,1DAN; fukushin Manta Robert, 1DAN jun.

Am avut placerea sa vedem in deschiderea competitiei un frumos spectacol de dans de societate prezentat de echipa de copii condusa de prof.Costel Parfenie, care ne-au incantat privirile si au smuls ropote de aplauze.
Comitetul tehnic al competitiei a hotarat ca impartirea copiilor pe grupe tehnice si de varsta duce la maririrea numarului de medalii castigat, ceea ce reprezinta un puternic impuls dat micilor karate-ka la nivelul moralului.
De asemenea, impreuna cu comitetul de organizare, s-a hotarat ca fiecare club sa primeasca o frumoasa cupa, iar arbitrii sa primeasca o indemnizatie, in functie de rolul indeplinit in echipa.


Am avut in desfasurare 3 probe : “kata sincron oglinda”, kata individual si kihon-kumite. Centurile albe au avut numai probe individuale, kata si kumite, centurile colorate kumite si kata sincron oglinda, iar cadetii kata individual si kogo-kumite.
Cu toate astea competitia a durat mai bine de 6 ore si jumatate, cu mult peste ce ne-am propus, pentru ca numarul de participanti ne-a depasit asteptarile…
Sportivii au primit medalii, diplome, cupe, dulciuri si pliante cu informatii din karate.


Scopul acestei competitii a fost oferirea unei platforme motivationale, adaptate pe nivele tehnice si de varsta, tuturor celor care practica karate-do in judetul Prahova. La urmatoarea intalnire a comitetului tehnic, se va analiza posibilitatea introducerii unei noi grupe “old boys”respectiv “old girls”, pentru ca sunt parinti care practica karate si aparitia lor pe tatami ar fi deosebit de stimulatoare pentru atragerea de practicanti pe acest nivel.


Este de consemnat si participarea copiilor de la O.U. Concordia la acest concurs, ceea ce reprezinta o veritabila performanta pentru ei, dupa ce la sfarsitul lunii august au participat la Cupa Musashi desfasurata la Alexandria.
Undeva, aproape de jumatatea competitiei s-a facut o pauza, moment in care am avut parte de o veritabila demostratie de box. Sportivii condusi de antrenorul Cornel Lazar,de la CS Mizil, echipati corespunzator, ne-au aratat cum se desfasoara un antrenament de box.

A fost interesant, a fost atractiv, a suscitat interesul asistentei si al spotivilor de la karate, acest interes fiind masurat de aplauzele daruite maestrilor ringului. Am facut poze impreuna si i-am felicitat pentru activitate, urandu-le totodata succes in activitate.
As vrea sa mai subliniez atmosfera care s-a creat la finalul competitiei odata cu intrarea pe suprafata a spotivilor de la grupa de cadeti (14-15ani), care prin maestria executiilor si dinamica meciurilor de kogo-kumite, au animat atmosfera, publicul reactionand frumos, prin ovatii, aplauze si incurajari, fiecare galerie sustinandu-si favoritii.


La final s-a desfasurat festivitatea de decernare a medaliilor si a cupelor, s-au facut muuuuuuuuuulte poze, “tone de poze”, antrenorii s-au felicitat reciproc pentru reusite, arbitrii si-au primit indemnizatilie promise si au fost felicitati pentru prestatiile deosebite.
Multumim d-nei prof. Aura Pandelea de la Lic.”Grigore Tocilescu” care ne-a sprijinit cu mobilierul necesar bunei desfasurari a competitiei. Multumim primariei Mizil, d-lui primar Emil Proscan pentru intelegere si sustinere. Multumim de asemenea asistentelor de la secretariatul fiecarei suprafete : Mihaela Ionita, Maria Novac, Bianca Visan si lui Ionut Iacob…de asemenea multumiri pentru ajutor la secretaritul general d-nelor Florentina Manea si Florentina State.



REZULTATE TEHNICE ALE SPORTIVILOR DE LA CS CONPET-PETROLUL PLOIESTI si O.U. CONCORDIA


C3 (8-9ani) KUMITE MASC INCEPATORI
Locul III – Olivian Patrascu
Locul IV – Lucian Oprescu

C3 KATA MASC INCEPATORI
Locul III – Sebastian Teodorescu
Locul IV- Lucian Oprescu



C3 KUMITE FEM
Locul II – Teodora Maselusa
Locul III – Elena Bacanu ( Concordia)
Locul IV – Alexandra Profira ( Concordia)

C3 KUMITE MASC GR 1
Locul II – Daniel Rogozea
Locul III – Octavian Radu
Locul IV- C-tin Dragomir


C3 KUMITE MASC GR 2
Locul III- Stefan Nita
Locul IV- Iacob Stan

C3 KATA SINCRON OGLINDA GR 1
Locul I – Radu Ionescu & Lucian Oprescu
Locul III – Sebastian Teodorescu & Gabriel Draghici

C3 KATA SINCRON OGLINDA GR 1
Locul IV – Theodora Maselusa & Teodor Marin
Locul III – C-tin Dragomir & Iacob Stan


C2 (10-11ani) KUMITE FEM 3-4 KYU (centuri verzi si orange)
Locul I – Ioana Popescu
Locul II – Bianca Durbac
Locul III – Ioana Otelea (Concordia)
Locul IV – Sabina Ionescu

C2 (10-11ani) KUMITE FEM 3-4 KYU (centuri albastre)
Locul I- Antonia Penescu
Locul II – Theodora Stoian


C2 (10-11ani) KUMITE MASC 4 KYU (centuri orange)
Locul II – Sergiu Bobosila
Locul III- Andrei Bucur
Locul IV- Mihai Dan (Concordia)

C2 (10-11ani) KUMITE MASC 3 KYU (centuri verzi)
Locul I – Octavian Dumitrascu
Locul II – Flavius Zafiris
Locul III- Steafan Neagu


C2 (10-11ani) KUMITE MASC 2 KYU (centuri albastre)
Locul I – Gabriel Georgescu
Locul II- Marian Stanciu

C2 KATA SINCRON OGLINDA GR 1
Locul I – Gabriel Georgescu & Flavius Zafiris
Locul III – Stefan Neagu & Octavian D umitrascu

C2 KATA SINCRON OGLINDA GR 2
Locul II – Andrei Bucur & Stefan Negulescu
Locul III – Eduard Sandu & Sabina Ionescu


C1 (12-13 ani) KUMITE FEM 4kyu (centura orange)
Locul I – Maria Dinu
Locul II – Florentina Rusu
Locul III- Bianca Popa

C1 (12-13 ani) KUMITE FEM 2 kyu-1dan jun
Locul II – Andreea Neagu

C1 (12-13 ani) KUMITE MASC 3 kyu-1dan jun
Locul I – Gabriel Balaceanu
Locul II – Maxim Andronache
Locul III- Gabriel Bejgu


C1 KATA SINCRON OGLINDA GR 1
Locul III- Florentina Rusu & Alexandru Tite

C1 KATA SINCRON OGLINDA GR 1
Locul I – Andreea Neagu & Gabriel Balaceanu
Locul II – Maria Dinu & Gabriel Bejgu


KADETI (14-15ani) KUMITE MASC
Locul III – Stefan Spita

KADETI (14-15ani) KATA MASC
Locul I – Radu Popescu



Si cum bine se spune ca toamna se numara bobocii, noi am numarat multe rezultate frumoase care ne dau certitudinea ca suntem pe un drum bun, frumos si fructuos.

La mai multe medalii tuturor!
Aurelian Nicolae

duminică, 9 octombrie 2011

KARATE LA DESCHIDEREA ANULUI SCOLAR OLIMPIC 2011

6 FANTASTICI LA DESCHIDEREA ANULUI SCOLAR OLIMPIC 2011


Vineri, 07 octombrie 2011, la Cheia, a fost organizata deschiderea Anului Scolar Olimpic. Zi de toamna, cu Soare de toamna, cu Frunze de toamna, cu Aerul usor rece de toamna, cu copii care fac sport sau foarte mult sport.
Sala de Sport din Cheia, cu un design specific zonei de munte, m-a bucurat ca exista si mi-a dat speranta ca este inceputul unei noi culturi, pentru noi romanii, pe care am avut-o dar din pacate am cam pierdut-o : cultura miscarii, cultura sportului.


Este indiscutabil faptul ca fiecare cultura aduce cu sine propriile valori iar sportul nu face exceptie de la acesta. Mi-as dori ca macar in parte societatea romanesca sa functioneze respectand valorile dobandite prin practicarea unei discipline sportive : respectarea regulilor de joc, fair-play-ul, efortul sustinut pentru atingerea performantei, depasirea propriilor limite, lucrul in echipa pentru atingerea unui obiectiv, recunosterea infrangerii si respectul pentru cei cu care ai concurat.


As vrea de asemenea sa amintesc de celebrul dicton latin “mens sana in corpore sano” pe care bine ar fi sa-l ridicam la principiu de viata .
Ne-a intampinat d-l inspector scolar Ghizila (inspector pe zona educatie fizica si sport) care a prezentat profesorilor si antrenorilor modul de desfasurare a actiunii pe etape, modul de asezare in sala pe cluburi si discipline, ordinea de prezentare a demonstratiilor si si-a notat cat dureaza fiecare demonstratie.

Sportivii au intrat in sala pe un mars si apoi am ascultat impreuna imnul national al Romaniei si imnul olipmic, steagul olimpic cu cele 5 cercuri fiind tinut de fetitele de la gimnastica si de sportivii de la karate ( asa s-a nimerit…sic!). Au urmat speech-urile primarului orasului Maneciu, al dir. Gr. Scolar,dna Gabriela Vespan, si al dir. Directie de Sport Prahova, dl Laurentiu Nicolescu.

Demostratia sportiva au inceput-o fetitele de la gimnastica care ne-au incantat cu gratia elementele prezentate, de gimnastica simpla, dar un nivel de virtuozitate crescut. Micutele gimnaste au fos insotite de d-na profesoara Doina Olaru de la CS Petrolul Ploiesti.

Au urmat sportivii sectiei de karate traditional ai sectiei CS CONPET-PETROLUL. 6 sportivi, 6 fanstatici care au ridicat sala in picioare. In prima faza asezati pe o linie au executat kihonul mic de brate in varrianta scurta, apoi Maria Dinu – 4 kyu, centura orange ( 12 ani, fosta gimnasta dupa care d-nei prof. Doina Olaru ii pare rau) si Gabriel Bejgu – 2 kyu, centura albastra, au prezentat “kihon ippon kumite jodan” un exercitiu cu 5 atacuri si cu 5 raspunsuri diferite. Apoi Octavian Uruc , centura neagra 1DAN si Cosmin Porumboiu, centura neagra 1DAN au incantat numeroasa asistenta printr-un enbu masculin ( medaliati la europene cu aur).


A urmat un moment de Tameshiwari, cei 3 sportivi cu centuri negre Octavian, Cosmin si Marius Creta au adus rapid 6 scaune pe care au asezat 3 scanduri de spart si s-au asezat in seiza. Cei 3 copii, Gabriel, Maria si Antonia Penescu-2 kyu centura albastra, la semnalul meu au spart pe rand scandurile. Sportivii avansti au strans bucatile sparte si au asezat a doua serie de scanduri, de data asta mai groase. Cei 3 copii au resuit si a doua oara sa sparga scandurile si au cules aplauze binemeritate.
A urmat in continuare kata Enpi (randunica) executat sincron, intr-o formatie “triunghi”, de cei 3 copii.
Apogeul demostratiei noastre a fost reprezentat de executia celor mari cu kata Kaminaru, supranumit “scanteile care sar”. Dupa kata Cosmin, Marius si Octavian au prezentat bunkaiul, aplicatia kata-ului.


Dupa noi a intrat trupa de majorette de la Gr.Sc. si de Servicii “Victor Slavescu”, conduse de d-na prof. Mihaela Vintilescu, apoi o grupa de sportivi de la sectia de patina viteza a CS Petrolul, condusi de antr. Dorin Zarnescu.
Am urmarit cateva minute de handbal, grupe de baieti, dar si echipa de fete de la C.S.S.-“1 Mai” Ploiesti, condusa de prof. Stefan Parcalaboiu, o demonstratie de judo cu copii de la C.S.S. Ploiesti condusi de prof. Munteanu Doru, demostratie de tenis de camp tot cu sportivi de la C.S.S. condusi de prof. Bogdan Zelinski, si la final am avut de urmarit o demostratie de volei prezentata de echipa de la C.N. “Mihai Viteazul”Ploiesti.
Au fost multe, multe, multe aplauze si din impresiile celor prezenti se pare ca cele mai multe aplauze le-am cules noi, karatistii si micutele gimnaste. Si ca sa-mi sustin aceasta remarca aduc ca argument aprecierile dir. de la C.S. Petrolul Ploiesti, dl Eduard Crangasu care a fost alaturi de noi la acest eveniment.
Ca spectatori am avut cateva clase de elevi de la scolile din zona si care au completat frumosul spectacol, sportiv prin reactiile de apreciere avute.
Echipa nostra a mai fost insotita de partea de consemnare fotografica a evenimentul in persoana d-nei Eliza Bejgu, careia ii multumim.
Felicitari Ispectoratului Scolar Prahova, felicitari primariei orasului Maneciu si Grupului Scolar Maneciu care ne-a fost gazda, felicitari tuturor profesorilor, antrenorilor si sportivilor care au contribuit la acesta frumoasa zi.



FELICITARI CELOR 6 FANTASTICI :
MARIA, GABRIEL, ANTONIA, OCTAVIAN, COSMIN SI MARIUS

Numai bine,
Aurelian Nicolae

P.S. Orice observatie sau critica ma ajuta in realizarea viitoarelor mele consemnari despre periplul sectiei de karate pe acesta linie a timpului. Va multumesc!