CAUTAREA UNUI MAESTRU

Nu prea știu de unde să încep acest subiect care ne preocupă pe toți, fie într-un mod conștient, mai mult sau mai puțin conștient, sau de cele mai multe ori este o manifestare  inconștientă, dar în mod clar continuă, a fiecărui om.

CĂUTAREA UNUI MAESTRU!

Căutarea unui maestru are diferite paliere și este una din condițiile  de bază ale împlinirii aspirațiilor noastre. Toți căutăm modele, modele în activitățile care ne plac, modele la locul de muncă, modele în sport, modele în diferite arte, modele în orice domeniu în care suntem sau cu care venim doar tangențial în contact.  Ne exprimăm grosier căutându-l „pe cel mai bun”. Lipsa de maeștrii este acută și acest lucru este generator de anxietate generalizată, care a devenit “normală”, dar care ne conduce și influențează acțiunile zilnice. Toți oamenii simt o lipsă, un gol, și caută să-l umple cu ceva. Pe lângă faptul că nu știu cu ce ar putea să-l umple (golul), nu găsesc nici  drumul și nici maestrul care să cunoască și le vegheze calea.

Este evident procesul continuu de autoreglare a acestui hipercomplex mecanism care este societatea umană. Este evidentă mecanica acestei funcționări, mișcare care în dinamica ei nu ține cont de indivizi, și de asemenea este evident că nu poate fi controlată, toată încercările de control încercate de om de-a lungul scurtei noastre istorii s-a soldat cu moartea a zeci de milioane de oameni, cu regimuri totalitare de o cruditate mult peste insenbilitatea mecanicii autoreglarii sociale.

Dar să ne întoarcem la maeștrii pe care îi căutăm conștient sau inconștient, maeștrii care nu se mai arată, la maeștrii din ce în ce mai rari, aproape inexistenți. Am să scurtez acest subiect care pentru mine este deosebit de vast și cu multe ramuri.

Știm noi să recunoștem un maestru ?

Am căutat, caut și voi căuta, dintr-o ancenstrală nevoie de a-mi umple golul, un maestru. Îl voi urma? Nu știu. Dar măcar știu că îl caut… În căutările mele, am descoperit un text, care îndrăznește, să ne descrie un maestru. Nu vreau să precizez nici cartea, nici autorul, nici religia din care provin deoarece nu este relevant și mă tem că cei care citesc aceste rândduri ar cade în păcatul de a pune o etichetă și de a arunca mesajul, așa cum și eu am făcut de multe ori.

Și apoi ar mai fi ceva : consider că o ființă umană care a ajuns la nivelul spiritual de maestru nu are importanță din ce zonă provine, cu alte cuvinte piramida are un singur vârf, baza conținând orizontalul plin de varietate.

Dar iată cuvintele care descriu un maestru veritabil :

1.       Comportament Maestrului se bazează pe o etică perfectă.

2.       Mintea Maestrului este întotdeuna liniștită.

3.       Înțelepciunea sa este evidentă prin cuvintele sau necuvintele sale.

4.       Maestrul are cunoașterea dincolo de cunoștințe.

5.       Este neobosit, calm, gata de actiune întotdeuna în slujba discipolilor săi.

6.       Trebuie să fie experimentat în domeniul formei în care se prezintă și o reprezintă.

7.       Trebuie să poate clarifica, pe înțelesul fiecăruia, în mod abil, subiecte sensibile cum ar fi Adevărul și natura ultimă a fenomenelor, dar și cele mai banale subiecte.

8.       Trebuie să fie elocvent pentru ca subiectele să fie înțelese iar maniera de a le susține să fie agreabilă.

9.       Trebuie să actioneze din compasiune pentru toate ființele sensibile, și NU din interes personal (din dorința de a fi respectat, din dorința de a câștiga daruri din partea discipolilor, etc.)

10.   Un maestru nu se descurajează niciodată în ghidarea discipolilor.

Și acum să plecăm la drum. În căutarea propriului maestru, căci nu orice maestru se potrivește cu orice discipol și nu orice discipol de potrivește cu orice maestru. Pe drum mai sunt oameni, care nu sunt maestrii dar ei sunt structural alcătuiți să ne ghideze, ca niște făclii puse din loc în loc.

Ar mai fi o intrebare? Și dacă îl găsim ce facem? Poate vă aduceți aminte de cel care căuta un maestru și care intră într-o casă cu mii de camere. Doar într-o cameră era CEL PE CARE-L CĂUTA. A deschis  multe uși până l-a găsit. Când l-a găsit, a închis ușa la loc, a făcut un semn pe ușă și a continuat să bată la alte mii și mii de uși, niciodată nemaideschizând acea usă. Iată ca această căutare a devenit un fetish, un drog, un păcat. Mie mama îmi spune “ușarnic”! Oare de la uși?

Respirați!

Cu drag,

Aurelian