CUM S-AU NĂSCUT DIMINETILE PRIN IARBĂ

CUM S-AU NĂSCUT DIMINETILE PRIN IARBĂ

Acum mulți ani eram la București , cu toți antrenorii din țară, la un stagiu. Dar am vrut să vedem ce se întâmplă la Olimpia București , unde se țineau antrenamente de la 6 dimineața tot timpul anului pentru că de la ora 8 intrau în sală alți antrenori, de la alte discipline.
O ideie , antrenamente așa de dimineață, pe care nimeni n-o gândise, pentru că părea exagerată. Am fost la antrenament și spre surprinderea mea, au intrat in sală mai mult de 50 sportivi ( mojoritatea copii). Atunci am înțeles de ce Olimpia era cea mai bună echipă din țară. Făceau lucruri pe care ceilalți antrenori nici măcar nu îndrăzneau să le gândească. Am rămas impresionat...
Cred ca sunt 10 ani de când am adoptat programul de vară cu antrenamente de la 6 dimineața , desculți , prin iarbă. Și am văzut că este bine. Am înțeles că pot forma alte obiceiuri copiilor , alt mod de gândire, am înțeles că-i pot ajuta să trăiască altfel.
Sentimentul unei dimineți, alergând desculț prin iarba plină de rouă, îmbracați în albul karate-giurilor, cu soarele care abia răsare, cu multă liniște și cu aerul proaspăt, este un sentiment unic.
După antrenament , apare un alt sentiment, unul de plinătate, dat de curajul de a te fi trezit, de fi făcut ceva, de a fi plin de energia dimineții , de a fi în armonie cu natura.
Așa ziua este întreagă cu toate înțelesurile posibile, și nu văduvită de o bună parte din ea , poate cea mai frumoasă : DIMINEAȚA.
Dacă aș putea să zic altfel , te trezești la viață o dată cu Florile, cu Soarele, trăiești a altă naștere, simultan cu întrega natură și am încredințarea că rămâi în armonie cu EA , întrega ZI.
Te sincronizezi...iei Putere. În tradiția noastră creștin-ortodoxă este o vorbă înțeleaptă : DAI VOINȚĂ IEI PUTERE.
Sensei Funakoshi avea un kata preferat : Kanku – dai , care în traducere ar însemna : Privește Cerul . Când este mai potrivit să privim Cerul ? DIMINEAȚA !
Cu fiecare generație nouă care aleargă prin iarbă dimineața, aflu mirarea unui asemenea gest. Apoi culeg bucuria lor , bucurându-mă și eu că am curajul să țin obiceiul an de an și – mi spun că fiecare clipă trăită este ca o cărămidă într-o construcție. Deci am încredințarea că pun cărămizi bune în creșterea mea și a sportivilor. Apoi vine o altă susținere, aprecierea părinților, a bunicilor care-i însoțesc pe copii...care-și exprimă mirarea și surprinderea totodată. Da, copii se bucură de antrenamentele prin iarba înrourată, de diminețile liniștite...
Ne punem din nou în contact cu Viața, cu Pământul cu Natura. Civilizația ne izolează prin asfalturi, betoane, sticlă, oțel, aer condiționat, cauciuc, mașinării de tot felul. Încerc să re-deștept în copii sentimentul de comuniune cu imesul Suflet al Pământului. Și dacă se vor pierde la un moment dat în civilizație, vor avea la ce să se întoarcă, cum frumos mi-a spus cineva, când mi-am exprimat îngrijorarea.
Dincolo de toate acestea, am înțeles că schimbarea se poate produce prin efort, conectat la o sursă de energie, sau la mai multe dar de vibrații diferite.
Așa că, cei care vom continua să alergăm desculți prin iarba plină de rouă, odată cu Soarele care Răsare ne vom Naște din Nou în fiecare Zi.