ARMONIZEAZA-TE CU ADVERSARUL, ACCEPTA ATACUL, ANTICIPEAZA SI LOVESTE IN TIMP CE EL SE MISCA

articol scris de sensei Avi Rokah

Atunci cand ne confruntam cu un adversar, ochii ar trebui trasi in spate, pentru a vedea totul fara a focaliza pe ceva anume, pentru a monitoriza dar fara a judeca, pentru a fi constient de intreg; o idee este de a privi adversarul ca pe o umbra, pentru a nu fi acaparat de detalii. Calea pentru a simti adversarul sta in folosirea respiratiei pentru a prinde ritmul acestuia, sau pentru a conduce ritmul (luptei) dupa o anumita strategie. Aceeasi respiratie care prinde ritmul oponentului de asemenea creeaza energie potentiala in talpi, ceea ce inseamna ca respiratia si miscarea talpilor trebuie sa se sincronizeze, iar asta nu ar trebui sa fie prea dificil daca practicantul are elementele de baza puse la punct, deoarece respiratia controleaza centrul corpului, picioarele si talpile, iar acestea aptitudini se dezvolta prin kata si elemente de baza.
Daca ai dificultati in urmarirea cu ajutorul respiratiei si simti ca esti in urma ritmului, sau picioarele devin grele si intepenite (Itsku), atunci incearca un “dans” cu partenerul (oponentul), pentru ca talpile tale sa prinda ritmul lui; incearca sa faci asta mai mult in interiorul tau, fara sa o arati la exterior.
Eu actionez in acest fel oricand simt. Uneori analizez prea mult, imi folosesc prea mult ochii, ceea ce ma face sa raman in urma, sau cand ma confrunt cu un adversar mai mic si mai rapid ca mine imi este greu sa-l urmaresc cu respiratia. Asigura-te ca in orice moment esti gata sa aplici presiune pe sol, folosind respiratia, centrul si interactiunea talpilor pentru a initia o tehnica. Trebuie sa simti ca si cum intre talpile tale si sol este spatiu doar cat sa intre o coala de hartie, ceea ce reprezinta “plutirea” (Ukimi) si iti permite sa aplici presiune in orice moment.
Accepta atacul adversarului
Aceasta este una dintre cele mai iluminatoare indrumari pe care am primito de la Aiko San, care era cea mai buna in intelegerea budo; mi-a schimbat viziunea despre kumite. Atunci cand esti armonizat cu adversarul, acceptai atacul, priveste-l ca pe oportunitatea ta, deoarece orice atac ar folosi el, vei gasi un spatiu pentru tehnica ta mult mai mare decat atunci cand oponentul doar se misca dintr-o parte in cealalta, un spatiul deschis in care exista sansa ta, qio, de care trebuie sa profiti.
Pentru a putea profita de atacul adversarului trebuie sa fii relaxat atunci cand el va initia tehnica, trebuie sa ai acel sentiment de “haide, vino, te astept”. Majoritatea oamenilor se crispeaza atunci cand sunt atacati la viteza maxima, iar in acest fel intrerup legatura dintre ei si oponent, grabindu-se sa atace de asemenea, sau analizeaza in timp ce sunt atacati, astfel iesind din ritm si fiind incapabili de raspuns sau contra atac.
Acceptand atacul adversarului ar trebui sa fii total relaxat, dat totusi incarcat, pregatit, nu neglijent.
Loveste adversarul in timp ce se misca
Acest lucru este simplu daca urmezi primii 2 pasi descrisi; cand adversarul misca, reactioneaza cu respiratia, nu astepta sa vezi atacul pentru ca apoi sa te misti, pentru ca daca vezi atacul este deja prea tarziu; cand el initiaza miscarea talpior si respiratia ta trebuie sa fie deja in miscare, ca si cum ai fi umbra lui. De asemenea, loveste atunci cand oponentul intentioneaza sa plece sau intre tehnicile lui, niciodata in acelasi ritm cu el. Prinde ritmul pentru a putea sa rupi ritmul.
Urmatoatea poveste era una dintre favoritele lui Sensei Nishiyama (si a mea), pe care ne-o spunea la fiecare 4, 5 luni, de obicei atunci cand antrenamentul se focaliza pe respiratie sau timing.
“Un batran fauritor de sabii trebuia sa-si aleaga un succesor dintre cei mai buni 2 ucenici ai lui.
El decide sa-i testeze, testul fiind de cate ori pot taia o picatura de apa in cadere.
Li s-a dat o saptamana pentru a se pregati si fiecare s-a antrenat foarte serios, in fiecare zi.
Primul ucenic a exersat de multe ori, din nou si din nou, efectiv taind o picatura de apa in cadere.
Al 2-lea ucenic nu a atins sabia; el a exersat “taierea” picaturii de apa in cadere cu respiratia si imaginatia sa.
Ghiciti cine a trecut testul… exact! In ziua testului cel care practicase taierea cu respiratia a trecut si a devenit succesor.”
Pe de o parte noi spunem ca respiratia initiaza tehnica, iar pe cealalta spunem ca respiratia prinde ritmul adversarului si reactionam prin respiratie, asadar actiunea si reactia sunt una si aceeasi.
Totusi, nu este atat de simplu, pentru ca respiratia se alfa in varful piramidei, iar pentru a ajunge la acel nivel la care putem initia si controla toate aspectele tehnicii prin respiratie si intentie trebuiesc dobandite multe alte abilitati.
Respiratia trebuie sa controleze actiunile musculaturii interne si actiunile exterioare ale corpului si tehnica; actiunea trebuie initiata ca o reactie in lant ce pleaca din sol si merge in sus, folosind postura optima si cu toate elementele “lantului de energie cinetica” interconectate. Trebuie folosita cantitatea optima de actiune musculara la momentul potrivit, de la inceput si pana la kime.
Numai dupa ce toate aceste abilitati au fost insusite putem vorbi despre reactia prin respiratie, ceea ce inseamna a trece de nivelul creierului, actionand fara a analiza si judeca excesiv, pentru ca toate aceste informatii duc la indoiala, ezitare, emotii instabile.
Doar atunci cand permitem respiratiei sa actioneze putem accesa informatiile ce sunt disponibile chiar inainte ca adversarul sa miste, putem sa-i “ghicim” intentia; lasand reflexul natural al respiratiei sa lucreze pentru noi ne va spori sensibilitatea si in final ne va duce la nivelul de “a nu afla – a stii deja”. Daca vezi adversarul actionand este prea tarziu.
traducere de Alexandru Nicolae