LUPTA CU PERNE - UN CONCURS CARE PLACE COPIILOR

LUPTA CU PERNE - UN CONCURS CARE PLACE COPIILOR
Echilibru, rezistentă , curaj, inventivitate...

Ieri , vineri 16 iulie 2010, de la ora 18.00 , in premieră mondială ( sic!) , s a desfăsurat în sala Vointa , cel mai nou concurs pe tatami : Lupta cu Perne !
Au participat 60 de copii făcând parte din Grupa de Performanta și Grupa de Initiere de la CS Conpet- Petrolul si Concordia Orasului Copiilor Ploiesti.
Plaja de vârstă a fost între 7 și 13 ani indiferent de sex sau gradul tehnic deținut. Spre surprinderea mea interesul a fost maxim, starea de spirit a copiilor fiind una entuziastă , de vacanță , frumoasă , molipsitoare și dătătoare de bine.
Tatami-ul a fost asezat intr-un mod deosebit, supraînalțat, cu o suprafață utilă de 4 x 4 m și o suprafață de siguranță de 1 m , zona de luptă fiind de culoare roșie iar cea de siguranță albastră.
Ideia a plecat din căutările mele de a promova un mod de luptă atractiv, dinamic, ușor de înțeles , care să traverseze barierele tehnice și nu numai. Ați văzut cum se luptă un copil cu un adult, este o joacă seriosă, în care își testează forțele, se afirmă , învață , încearcă din răs-puteri să-l dea gata, știind totodată ca este în deplină siguranță. De multe ori adultul știindu se la adăpostul gabaritului fizic dar și a celui psihic este ne-atent și are mari surprize, revine și re-stabilește ierarhia , dar mica victorie este înregistrată de copil și așezată la zestrea lui de încredere. Va încerca din nou și din nou.
Am văzut , la concurs, copii care se bucurau din o mie de motive. Pentru cei mai mulți dintre ei era primele mici victorii , în fața unor adversari considerați din start superiori, ne-cunocuți. Apoi , după obținerea fiecărui punct pe tatami, privirile lor plecau spre părinți ( care sper că au luat în serios joaca noastră ) , priviri care spuneau : să ne bucurăm împreună , vezi...mami, tati , că și eu sunt în stare de ceva. De multe ori părinții mai își exprimă ne-încrederea ( care –i blochează sau încetinește în dezvoltarea lor) și de aici dorința copilului de a demonstra că-și merită locul în familie.
Sper că și pentru copii de la Concordia , atmosfera creată să fi fost una care să-i hrănească interior , să simtă fluviul de sentimente bune din sală și să se alimenteze cu energia lor. Să simtă dinamica coeziunii grupului din care au făcut parte și să-l reproducă în alt timp, în alt spațiu.
Pe de altă parte utilă a fost și lecția primită de cei care au intrat pe suprafață ( în special cei cu grade mari sau mai mari de vârstă) și care au pierdut confruntarea din superficialitate, din ne-atenție, considerând dinainte că victoria le aparține.
Solicitarea în sine , la acest tip de concurs , este de rezistență la nivelul picioarelor, echilibru ( se luptă pe vârfuri) , de tactică , de adoptarea unor soluții rapide ,fie atac, fie cedare de moment pentru a reveni , atenție la suprafata limitată ...
Am fost de asemenea impresionat de viteza cu care se grupau pentru susținerea , ovationarea și aplaudarea câte unui sportiv. De regulă țineau cu învingătorul, dar grupa de initiere era clar grupată în jurul cu celor cu centuri albe, apoi copii de la Concordia țineau cu ai lor...iar avansații cu grupa lor...fetele cu fetele ( eeee !) ... și băieții cu băieții ...Spiță Ștefan în momentul când a terminat victorios competitia a primit cele mai multe îmbrățisări din viata lui... toti copii au sărit pe el...
Au stat lângă mine și m-au ajutat, suportat și susținut, la organizarea compețiției, Alexandru Nicolae ( 1 DAN ), Marius Creța ( 1 DAN Junior ) și Tiberiu Popescu ( 1 Dan Junior ) , cărora le mulțumesc și le cer scuze pentru presiunea care am pus-o pe ei.
Mulțumesc părinților pentru susținerea, îndelunga răbdare și îngăduința pe care ne-au arătat-o cu joaca noastră.
Premiile au constat în diplome ... și surpriză ... copii vor primii bandane imprimate cu ideogramele dento karate, cu culorile centurilor ( neagra, maro, albastră, verde, orange, galbenă, albă, în funcție de numărul de victorii avute. Bandana se poartă la antrenament până la urmatorul concurs , când este schimbată corespunzător cu noua situație, cu noul clasament.
Îmi exprim speranța că acest tip de concurs va avea viață lungă, va găsi susținere și îl vom extinde invitând sportivi și din alte cluburi alături de noi.

cine vrea sa vada mai multe poze le gaseste la :
http://hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=129612868&albumId=418374774

sau la adresa : http://dl.transfer.ro/concurs_cu__perne-transfer_RO-17jul-1710c3.rar

Săptămana viitoare sportivii de la Grupa de Inițiere vor susține examenul pentru a 4-a tresă...

Succes tuturor și vacanță plăcută plină de bucurii !

Antrenor Emerit
Aurelian Nicolae, 3DAN

CUM S-AU NĂSCUT DIMINETILE PRIN IARBĂ

CUM S-AU NĂSCUT DIMINETILE PRIN IARBĂ

Acum mulți ani eram la București , cu toți antrenorii din țară, la un stagiu. Dar am vrut să vedem ce se întâmplă la Olimpia București , unde se țineau antrenamente de la 6 dimineața tot timpul anului pentru că de la ora 8 intrau în sală alți antrenori, de la alte discipline.
O ideie , antrenamente așa de dimineață, pe care nimeni n-o gândise, pentru că părea exagerată. Am fost la antrenament și spre surprinderea mea, au intrat in sală mai mult de 50 sportivi ( mojoritatea copii). Atunci am înțeles de ce Olimpia era cea mai bună echipă din țară. Făceau lucruri pe care ceilalți antrenori nici măcar nu îndrăzneau să le gândească. Am rămas impresionat...
Cred ca sunt 10 ani de când am adoptat programul de vară cu antrenamente de la 6 dimineața , desculți , prin iarbă. Și am văzut că este bine. Am înțeles că pot forma alte obiceiuri copiilor , alt mod de gândire, am înțeles că-i pot ajuta să trăiască altfel.
Sentimentul unei dimineți, alergând desculț prin iarba plină de rouă, îmbracați în albul karate-giurilor, cu soarele care abia răsare, cu multă liniște și cu aerul proaspăt, este un sentiment unic.
După antrenament , apare un alt sentiment, unul de plinătate, dat de curajul de a te fi trezit, de fi făcut ceva, de a fi plin de energia dimineții , de a fi în armonie cu natura.
Așa ziua este întreagă cu toate înțelesurile posibile, și nu văduvită de o bună parte din ea , poate cea mai frumoasă : DIMINEAȚA.
Dacă aș putea să zic altfel , te trezești la viață o dată cu Florile, cu Soarele, trăiești a altă naștere, simultan cu întrega natură și am încredințarea că rămâi în armonie cu EA , întrega ZI.
Te sincronizezi...iei Putere. În tradiția noastră creștin-ortodoxă este o vorbă înțeleaptă : DAI VOINȚĂ IEI PUTERE.
Sensei Funakoshi avea un kata preferat : Kanku – dai , care în traducere ar însemna : Privește Cerul . Când este mai potrivit să privim Cerul ? DIMINEAȚA !
Cu fiecare generație nouă care aleargă prin iarbă dimineața, aflu mirarea unui asemenea gest. Apoi culeg bucuria lor , bucurându-mă și eu că am curajul să țin obiceiul an de an și – mi spun că fiecare clipă trăită este ca o cărămidă într-o construcție. Deci am încredințarea că pun cărămizi bune în creșterea mea și a sportivilor. Apoi vine o altă susținere, aprecierea părinților, a bunicilor care-i însoțesc pe copii...care-și exprimă mirarea și surprinderea totodată. Da, copii se bucură de antrenamentele prin iarba înrourată, de diminețile liniștite...
Ne punem din nou în contact cu Viața, cu Pământul cu Natura. Civilizația ne izolează prin asfalturi, betoane, sticlă, oțel, aer condiționat, cauciuc, mașinării de tot felul. Încerc să re-deștept în copii sentimentul de comuniune cu imesul Suflet al Pământului. Și dacă se vor pierde la un moment dat în civilizație, vor avea la ce să se întoarcă, cum frumos mi-a spus cineva, când mi-am exprimat îngrijorarea.
Dincolo de toate acestea, am înțeles că schimbarea se poate produce prin efort, conectat la o sursă de energie, sau la mai multe dar de vibrații diferite.
Așa că, cei care vom continua să alergăm desculți prin iarba plină de rouă, odată cu Soarele care Răsare ne vom Naște din Nou în fiecare Zi.

CANTONAMENT PENTRU GRUPA DE PERFORMANTA A COPIILOR

KARATE TRADITIONAL
CANTONAMENT PENTRU GRUPA DE PERFORMANTA A COPIILOR

21 de sportivi ai grupării Conpet-Petrolul Ploiești au participat la un cantonament in Tabăra Vânătorul, Jud. Dâmbovița, in muntii Bucegi , însemnând 6 zile de drumeții, antrenamente si multă , multă mișcare prin jocuri și... joacă. Asta a presupus un program de la 6 dimineața până seara la ora 22 sau chiar mai târziu. În principiu o zi arăta cam așa : deșteptarea la 6 , apoi 06.30- 08.00 antrenament, 08.30 –mic dejun, 09.00 – plecare în drumeție până la ora 13.00 când ne întorceam pentru alua prânzul. Program liber până la 16.30 când începea al doilea antrenament . La ora 19.00 cina și joacă până la 22.00 când ne strângeam toti într-o cameră pentru poveștile despre maestrii. Era momentul când cei mai mici adormeau ca pe vremea bunicii, adică în orice pozitie , cu gândul la povestea care se spunea.
Cantonamentul a fost susținut de părinții sportivilor iar transportul a fost asigurat de CS Conpet Ploiesti. Grupa a fost alcătuită din sportivi de la C1 : Horațiu Lixandru, Radu Popescu ,Ioana Ursulescu, Irina Sandu, Andreea Neagu, Andrei Sandu, Gabriel Bălăceanu, Maxim Andronache, Gabriel Bejgu, Andrei Spiță, Radu Cârstea, Ștefan Spiță ; de la C2 : Ioana Penescu, Eliza Dumitrescu, Marian Stanciu, Gabriel Georgescu ,Teodora Stoian ; de la C3 : Flavius Zafiris, Ștefan Neagu, Răducu Marin, Octavian Dumitrașcu. Am fost ajutat în susținerea întregului program de Alexandru –Daniel Nicolae, centura neagră - 1 Dan .
Situata la conflueța râurilor Ialomița cu Brătei , zona este de o frumusețe excepționala, cu trasee relativ ușoare , cel mai dificil fiind cel care ne cere să urcăm muntele iar pe partea cealaltă ajungem la lacul de acumulare de la Scropoasa. Tot în zona Scropoasa se află si un loc numit 7 Izvoare sau Apa Vie a Dacilor . Pe un versant se revarsă un izvor care se ramifică in torente albe și care dau sentimentul de Apă Vie. Dacă mergem mai departe ajungem la Cabana Zănoaga.
O altă drumeție poate fi făcută spre Cariera de Calcar care alimentează fabrica de ciment de la Fieni cu ajutorul celui mai mare transportator de calcar din S-E –ul Europei. Dupa ce se trece de Tunel , ajungem la o bifurcație de drumuri unul mergand la Cabana Brătei ( 3 km) , iar în dreapta la Carieră. Zona face parte din Rezervația Naturală Cheile și Colții Brăteiului fiind străbătută de pârâul Brătei.
Ne- a luat 2 zile zile pentru a străbăte acestă zona , pentru că în prima zi am plecat mai târziu din tabără. Bucuria copiilor a fost in primul rând zonele , multe de altfel, pline de fragi... Apoi duelurile cu bețele găsite pe drum, bataia cu apă, începută cu pietre aruncate în apă - și terminată cu apa din sticle, turnată direct în cap.
Apoi am mers spre Sanatoriul Moroieni, prin pădure , preț de 2 ore , până la intersecția cu drumul care urcă la Padina și Peștera Ialomicioarei ( aprox 30 km ). Tot cu acestă ocazie ne a prins și prima ploaie.
Vineri , am avut incredibila inspirație să adunăm lemne pentru focul de tabără, sa aranjăm lemnele și să aștemtăm ultima seara.
Pentru că sâmbătă după amiază a plouat , am rpofitat de ocazie și am organizat un cncurs de pictură. Au fost realizate 10 lucrari pe care le voi posta pe profilul meu de pe Hi5 în albumul Tabăra Moroieni 2010. Bineînțeles că au fost și premiate ... cu medalii , clasamentul stabilindu-se de către întrega echipa în urma voturilor exprimate. Fiecare lucrare a fost prezentată de autor în câtva cuvinte , apoi au urmat comentarii și aprecieri asupra ei. Clasamentul a fost următorul : locul I , Irina Sandu cu lucrarea – Răstignirea Domnului Iisus Hristos ; locul II , Andrei Spiță ( ajutat serios de Ioana Ursulescu ) cu lucrarea Cer după Ploaie ; locul III , Gabriel Bejgu cu lucrarea Răsărit de Soare.
Sămbătă dimineata , așa cum spuneam ne- aprins ploaia, apoi după amiază a plouat din nou foarte tare , luându-ne speranța că vom avem Foc de Tabără. Apoi după cină aplouat din nou foarte tare , reducând la minim șansa de aface focul : Totuși eu am cumpărat 2 l de benzină și l-am trimis pe Alexandru să vadă care-i starea lemnelor. În tabără cu noi au mai fost 3 grupuri de copii de la Constanța, București și Focșani care de asemenea asteptau, împreună cu d-nele profesoare că totuși îl voi aprinde. Spre ora 21 s-a petrecut minunea , am reușit să aprindem Focul de Tabără. Am primit aplauze de la copii și bucuria că le-am făcut o Bucurie.
Pe la ora 23.30 am avut grijă să stingem jarul rămas și să ne pregătim pentru ultima zi.
Duminică , ne-am făcut antrenamentul de dimineata, bagajele, curat în camere, fiecare a avut program liber ales până la prânz când autocarul de la Conpet a venit sa ne ducă acasă. A fost o săptămână excelentă cu mult verde, aer curat, foate multă miscare, mâncare buuună, apă de izvor, fără telefoane mobile, calculatore sau televizoare. Ajunși acasă ne-am reluat antrenamentele de vacată , bineînțeles dela un alt pentru că pe Munte am învățat Kanku-Sho și Chinte, două kata și bunkai-ul lor.
Cine vrea sa vada mai multe poze ( 50 aprox) poate sa acceseze HI5 : http://hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=129612868&albumId=416794885


Vacanță frumoasă tuturor !