SINAIA FOREVER 2011 CU KARATE TRADITIONAL

Mare sarbatoare mare, pentru toti cei care pe parcursul celor 3 Zile ale Orasului Sinaia, au avut bucuria sa poposeasca in zona. Mare sarbatoare si pentru sinaienii care cu mic, cu mare, timp de trei zile s-au bucurat de acest eveniment care spune intregii lumii : ”Iata cine suntem, iata ce facem, sa celebram acesta existenta!”

Noi, “karatistii” de la CS Conpet-Petrolul, am avut onorea sa fim invitati la bucuria sinaienilor de d-na director Oana Preda de la Clubul Sportiv Carpati Sinaia. Si astfel, sambata 24 septmbrie 2011 s-a transformat si in sarbatoarea noastra, pentru ca am plecat alaturi de familiile a peste 20 de sportivi la Sinaia.

Sambata am avut o zi de exceptie. Dimineata la 7.30 am fost la O.U.Concordia unde pregatesc alaturi de copii de acolo o demonstratie ultra secreta… care nu va mai fi secreta la momentul potrivit. Apoi am venit la club unde am tinut antrenamentul de la ora 11 pentru grupele reunite de copii. Iar la ora 13 am “decolat” spre munte.

Am ajuns in orasul de sub munte dupa ce ceasul trecuse usor de ora 14… Dupa cum stiti cu totii, strada care strabate orasul a fost transformata intr-o uriasa scena, pe care au fost expuse toate activitatile culturale, sportive si de divertisment… In fata clubului Carpati Sinaia, pe sosea, fusese montat un tatami de catre antrenorul copiilor sinaieni, Adrian Manea, si demonstratia era in toi. Pe tatami evoluau sportvii de la CKT Hasu (din Mizil si Ploiesti) condusi de entuaziastul lor antrenor Florin Caraba.

Am convenit ca fiecare echipa, fiecare club, sa prezinte demostratia proprie sub forma unui antrenament si astfel sa tinem atentia publicului asupra noastra cat mai mult timp. Poate ca sunt subiectiv, dar cel mai mult public noi l-am avut, cei de la karate, in raport cu celelalte activitati prezente. In timp ce un club evolua ceilalti doi antrenori au interactionat cu trecatorii care puneau intrebari despre ceea ce se intampla pe tatami.

Unii ziceau ca este aiki-do ceea ce vad, altii stiau ca este karate dar erau interesati de stil sau de la ce varsta isi pot aduce copii la club. Adrian Manea a avut frumoasa idee sa editeze o mica brosura in care prezenta o scurta istorie a karate-ului si cluburile, respectiv antrenorii din Prahova cu datele de contact.

Eu am avut o discutie mai lunga cu un tanar imbracat in stilul hippie cu o chitara in mana in care am dezbatut daca karate-ul inseamna violenta sau nu. I-am argumentat ca singura cultura pe care o avem despre karate este “cultura televizorului” si ca ar trebui sa practicam in dojo ca sa putem intelege ce este karate. In cele din urma a plecat impacat si cu un zambet pe buze legat de ceea ce a auzit despre karate… poate chiar curios sa abandoneze ecranul si sa ”coboare” intr-un dojo.

Copiii au fost entuziasti si emotionati in acelasi timp de ineditul situatiei de a face antrenament pe strada in fata unui public numeros, colorat ca opinii, trecator, oarecum neavizat. Au incercat sa convinga si au reusit, au incercat sa atraga atentia si aprecierile celor prezenti si au reusit, au incercat sa fie energici si au reusit sa adune multe, multe aplauze si ovatii.

Din acest tablou de sarbatoare au facut parte si parintii, bunicii, fratii si alti sustinatori care au facut sute de poze, mai ceva ca niste veritabili paparazzi.
Totul a durat aproximativ 2 ore si jumatate si mai stateam daca o perdea de ploaie nu trecea peste noi. Ne-a speriat si ne-a facut sa ne oprim, sa strangem tatami-ul si sa ne schimbam de haine. Dar a fost “numai bine” pentru ca toti copii au plecat prin oras sa vada si celelalte minuni din aceasta zi de sarbatoare. Parintii s-au repliat pe la terase au comandat bere si pizza si au “socializat”… cum se spune.

Am avut ocazia sa schimb cateva cuvinte cu d-na director Oana Preda care ne-a felicitat, ne-a multumit pentru sprijin si a subliniat dorinta dansei de a organiza si alte actiuni in care cele 3 cluburi sa fie partenere, sa-si acorde asistenta si sprijin reciproc. De asemenea si-a manifestat intentia de organiza pana la sfarsitul anului “Cupa Carpati” la karate.
Florin Caraba a avut o replica pe care o s-o desenez aici : “– Ce bine este in familie !”… iar eu am tot subliniat zilele astea ca “nu avem orgolii, avem interese”, si cel mai important interes este sa oferim sportivilor o baza puternica care sa fie reprezentata de apropierea dintre cluburi la toate nivelele, tehnic, competitional, in a genera experiente comune cat mai multe, cat mai multe punti intre noi, care sa ne apropie si sa ne imbogatesca pe toti.

Am reusit sa schimb cateva cuvinte si cu Adrian Manea, antrenorul sinaienilor, sa-l felicit pentru ceea a reusit sa realizeze si sa-i multumesc in numele meu, al sportivilor si al parintilor pentru ocazia de a petrece o minunata zi.

LA MULTI ANI SINAIA, LA ANI MULTI ANI FRUMOSI SINAIENILOR!

Aurelian Nicolae

P.S. Fiindca sunt administratorul acestui blog pot sa postez in subsolul articolului tot ce ati vrea sa apara, ca observatie, ca adaugire, ca potentare a ceea ce am consemnat eu aici. Ceea ce scrieti va aparea cu numele dvs., sau nu , dupa cum va este dorinta. Va astept !