Vis de Vara, Vara de Vis…acesta este sentimentul pe care-l am acum la final de vara, acum la final de vacanta. M-au intrebat multi oameni din jurul meu daca am fost in concediu. Nu, n-am fost. Dar ce este concediul? Un hotel, drumul incins pana acolo, nemultumirea fata de serviciile oferite, galagia din camera alaturata… Sau este odihna interioara, multumirea, atmosfera de bucurie, linistea, veselia inimii, constientizarea pasilor si a respiratiei, aducerea aminte ca existi…
Eu am gasit in acesta vara aceste “bunatati” spuse acum la urma, in cantonamentele copiilor dar si in mare parte din antrenamentele pe care le-am facut impreuna in aceasta vara la club. De unde aceasta stare ? Pai, copii nu mai sunt grabiti, parintii nu mai sunt asa de grabiti, eu nu ma grabesc si lucrez in voie stiind ca sportivii nu merg la scoala a doua zi, competitiile s-au terminat cel putin pentru o perioada. Si revenind la ritmuri cu specific uman, suntem odihniti la minte si la suflet. “Alergatura” din timpul anului scolar, suprapusa peste presiunea din zona competitiilor, dorinta de a avea rezultate, nu neaparat personale, in raport cu propria mea evolutie, ci in raport cu ceilalti, iata nebunia, iata dez-armonia.
Acest mod de gandire este intruncatva explicabil prin faptul ca avem nevoie de repere pentru raportarea noastra la ceva ca sa putem merge mai departe, ca sa ne putem dezvolta.
De aceea raman “indragostit” de modul de gandire a lui sensei Hidetaka Nishiyama : SHIAI nu COMPETITIE. Sistemul propus de sensei H.N. presupune ca intr-o intrecere dau tot ce am mai bun pentru a pune la dispozitia celuilalt un sistem de referinta, el facand acelasi lucru. Indiferent de rezultat, in nimeni nu ramane amaraciunea asa-zisei “pierderi”, arbitrii nu sunt corupti pentru ca nu au de ce, antrenorii si practicantii merg mai departe cu gandul ca mai au de lucru. Singurul care poate fi oarecum trist este cel care ajuns locul I pentru ca el nu mai are repere.
Am citit odata, o mica povestioara despre un functionar japonez care a participat la un test pentru ocuparea unui post important intr-o anumita structura. Intorcandu-se acasa avea o stare de veselie iar vecinul observandu-l a presupus ca a castigat postul. – Felicitari vecine, ai o slujba importanta acum ! s-a grabit acesta sa-I spuna…la care omul nostru i-a raspuns : - Ma bucur ca inca sunt oameni mai destepti ca mine in Japonia, ca daca as fi castigat concursul si eu eram cel mai destept, tara asta s-ar fi dus de rapa. La care celalalt a ramas “cu gura cascata” neintelegand prea bine modul acesta de gandire.
Deci sistemul SHIAI ne ofera un mod de gandire care ne ajuta sa progresam dar fara sa cadem in capcanele unui ego exacerbat, fara sa acumulam supararea si amaraciunea ca am fost invinsi, ci dimpotriva sa ne mobilizeze ca atunci cand ne intoarcem in dojo sa continuam efortul care ne transforma.
Asa ca avand si pastand acest sentiment bun, am fost cu centurile negre pe platoul Bucegilor la Complexul Sportiv “Piatra Arsa”…ca baza de plecare pentru “excapadele noastre zilnice spre “Monumentul Eroilor”, pestera ialomicioarei, Babele, Vf. Omu, cabana Caraiman, Cota 2000…
Am huzurit la mare in statiunea Costinesti cu sportivii din grupele de copii, timpul tinanad cu noi, doar intr-o seara o furtuna a maturat putin prin zona si apoi plecand mai departe…
Ziceam si de 2 concursuri , unul la inceputul verii tinut la Mizil iar celalalt la sfarsit de august tinat la Alexandria a mobilizat parintii si a dinamizat sportivii, intorcandu-ne cu rezultate frumoase la fel ca noi.
Frumos a fost si la actiunea Shiai Nocturn care s-a tranformat intr-o frumoasa sarbatoare care ne-a dat tuturor sentimentul de echipa, sentimentul ca suntem conectati si ca avem ceva de facut impreuna.
Si acum trebuie sa va spun ca aseara ( 10 sept) eu am participat la o superba actiune anuala a Org. Umanitare Concordia care se numeste….VIS DE VARA!
Am avut onoarea ca impreuna cu “copiii nostri” care practica karate sa deschidem serbarea printr-o demonstratie care a cuprins kihon ( alfabetul karate-ului), kata ( lupta cu adversari imaginari), tameshiwari ( test de spargere) si kumite ( lupta reala)…totul in 5 minute, pe fondul ritmurilor de tobe africane. Am primit mult felicitari si de asemenea multe cereri de inscriere la cursul de karate, semn ca micul nostru spectacol a fost bine primit. Ce a ramas de spus ? Doar o urare care suna asa “ SA NE PASTRAM STAREA DE BINE PE CARE AM DOBANDIT-O IN ACEST VIS DE VARA”
Spor la scoala tuturor!
Aurelian Nicolae
foarte frumos!
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru tot ce ati facut pana acum!
foarte interesant, sistemul Shiai ! Practicarea lui in viata de zi cu zi, cred ca duce la diminuarea invidiei si cresterea ambitiei de perfectionare. Nu am auzit de acest principiu pana acum , dar mi se pare foarte bun.
RăspundețiȘtergereMult succes in continuare.
FELICITARII!!! Sa ne pastram , asa este , tot ce avem mai bun indiferent de situatie , sa ne pastram echilibrul sufletesc generat de starea de bine !Desi uneori ne este foarte greu Vointa din noi ne indeamna sa ne pastram mereu vii , calzi , buni asa cum Tu ne indrumi !! Ii multumim Domnului ,ca avem un Zeu printre noi !!Sa ne traiesti multi multi ani aproape de noi!! Fii Binecuvantat si Slavit in toate cele !Multa Sanatate !!
RăspundețiȘtergereSa ne ajute D-zeu pe toiti “ SA NE PASTRAM STAREA DE BINE PE CARE AM DOBANDIT-O IN ACEST VIS DE VARA”.
RăspundețiȘtergereMultumim de urari Senpai , iar dvs. sa va dea D-zeu sanatate, multa forta si multa rabdare cu noi toti, mici sau mari.